Primaria Comunei Aninoasa

Categorie
Judetul Arges
  • Judet: Arges
    Localitate: Aninoasa
    Adresa:
    Telefon:  0248-577101; 0248-577050
    Fax:  0248-577050
    E-mail:  primaria@aninoasa.cjarges.ro; primar@aninoasa.cjarges.ro
    Website:
    Primar:  Stefan Benonie

    Pozitionare:

    Satele comunei Aninoasa (Aninoasa – sediul administrativ, Slănic, Valea Siliștii și cătunul Broșteni) se află în sudul Subcarpaților Getici, la nord de paralela de 450 și vest de meridianul de 250 longitudine estică, ocupând suprafața de 5.757 ha.
    Dealurile înalte subcarpatice, acoperite cu păduri de foioase, cu orientarea nord-sud, coboară în înălțime către câmpie, prin spinări netede, terase fluviatile și văi largi. Între dealurile subcarpatice și cele de podiș se află depresiuni, între care Berevoiești, Slănic, Domnești, unde oamenii și-au întemeiat așezări, iar satele Aninoasa și Valea Siliștii se află în depresiuni intracolinare.

    Toate trei satele și cătunul sunt situate la sud-vest de orașul Câmpulung, la distanță de 18-21 km: Slănicul la 18 km, așezat pe drumul ce leagă municipiile Câmpulung și Curtea de Argeș, pe ambele maluri ale pârâului cu același nume, la altitudinea de 550 m; Aninoasa tot la 18 km (3 km sud de cătunul Mănești din comuna Berevoiești și șoseaua județeană amintită), pe partea stângă a Bratiei, la altitudinea de 460 m; Broșteni, la 1,5 km vest de Aninoasa, între râurile Bratia și Slănic; la 21 km se află Valea Siliștii, situat pe drumul județean Stâlpeni-Vlădești-Slănic, pe partea dreaptă a pârâului Slănic, 3 km sud de satul Slănic și 3 km vest de Aninoasa, la altitudinea de 470 m.

    Vecinătățile satelor și proprietăților acestora sunt următoarele: Aninoasa are la nord comuna Berevoiești și satul Slănic, la est comuna Cotești, la sud comuna Vlădești, iar la vest cătunul Broșteni și satul Valea Siliștii; Valea Siliștii are la sud satul Vlădeștii de Sus (comuna Vlădești), la vest satul Bădești (comuna Pietroșani) și comuna Domnești, la nord satul Slănic, iar la est cătunul Broșteni și satul Aninoasa; cătunul Broșteni se află între satele Aninoasa și Valea Siliștii, dezvoltându-se mai ales după anul 1950, între râurile Bratia și Slănic; satul Slănic se învecinează la est cu Berevoiești-Ungureni (comuna Berevoiești), la sud cu Valea Siliștii, Broșteni și Aninoasa, la vest cu Domnești, cătunul Pârâești, satul Corbșori (ambele comuna Corbi) și comuna Nucșoara, iar la nord cu izlazul și pădurea obștii moșnenilor slăniceni.

    Populatia:

    Total locuitori:  0
    Nationalitate:
    Religie:

    Suprafata: 0 km2

  • Stefan Benonie

    Data nasterii:
    Studii/Profesie:
    Stare civila:
    Copii:
    Nepoti:
    Functia si
    nume partid:
    Independent: Nu
    Mandat primar
    din anul:
    Date contact
    Telefon:
    E-mail:  benonie.stefan@aninoasa.cjarges.ro
    Website:
    Realizari

  • La 22 ianuarie 1572 satul este menționat din nou, într-un document emis în cancelaria voievodului Alexandru al II-lea, cu ocazia stabilirii hotarelor satului Năpârteni (astăzi înglobat în satul Berevoiești Ungureni) . După doi ani sunt menționați Ștefan și Bran din Răugeni care, împreună cu „frații lor din Năpârteni și Cerășani“ se plâng domnitorului că satul Năpârteni este al lor, fiindu-le cotropit de către bunicii lui Vlaicu logofăt și ai lui Mihnea postelnic .
    Apoi este menționat la 19 aprilie 1577, alături de Aninoasa, când domnitorul Alexandru al II-lea întărește ocini în sate „lui Mogoș și lui Manea și lui Mihăilă și lui Stepan“ . La 2 martie 1627 Ene (Iane) paharnic, tatăl lui Tudoran, cumpără o delniță „în sat de în Rugeni“ de la Dima din Berevoiești . De asemenea, satul mai este menționat la 20 august 1631 când „Neagoe ot Răogeni“ este martor la efectuarea unei tranzacții , la 29 aprilie 1641 când Neagoe din Răugeni vinde o „livade pe Valea Peperig, cu pădure“ și la 11 martie 1642 când s-a ales moșia Aninoasa și Rugeni a jupânesei Chera, mama lui Tudoran, viitorul ctitor al mănăstirii Aninoasa .
    La 8 martie 1677 ctitorul mănăstirii Aninoasa, Tudoran mare clucer, a lăsat acesteia toată averea, printre care și câteva delnițe în Răugeni.
    Ca și satul Aninoasa, satul Răugeni (Rugeni) a devenit proprietate a mănăstirii Aninoasa și nu va mai fi menționat ca sat separat, fiind încorporat în Aninoasa.
    Slănicul de Jos (Valea Siliștii)
    Sub numele de Slănic este menționat prima dată la 24 iulie 1525 într-un document emis în cancelaria voievodului Radu de la Afumați, prin care acesta întărește jupaniței Maria și fiului său Ivașco, la moartea soțului ei, Baldovin pârcălabul, mai multe proprietăți, printre care și în „Slănic partea lui Lalu și Doiciu, toate“ . Jupanița Maria, călugărindu-se, a lăsat averea, la 29 august 1526, fiului său Ivașco și fiicelor Calea și Velica .
    Prin urmare Slănicul este menționat cu aproape 100 de ani mai târziu decât Aninoasa și Rugeni, dar aceasta nu înseamnă că s-a format mai târziu. Cu cât timp în urmă intrase pârcălabul Baldovin în posesia unei părți din satul Slănic, documentele nu menționează.
    Documentul din 19 aprilie 1560 consemnează intenția slănicenilor „Drăghici și Mirca și Ivașco“ de a acapara satul Domnești, stăpânit de mănăstirea Argeș .
    Primul document care menționează explicit satul Slănicul de Jos este cel din 22 ianuarie 1572, emis în cancelaria voievodului Alexandru al II-lea, când se stabilesc hotarele satului Năpârteni (astăzi înglobat în satul Berevoiești Ungureni) . Dar și cele datate anterior, ca și cele din 14 mai 1573 și 30 ianuarie 1577 , după conținutul lor, se referă la același sat. Documentele ulterioare se referă la strădania locuitorilor Slănicului de Jos de a ieși din starea de dependență în care ajunseseră față de boierii Golești, apoi față de Tudoran Aninoșanul și mănăstirea Aninoasa (vezi capitolul Evoluția Proprietății).
    Catagrafia din anul 1774 nu menționează satul Slănicul de Jos, fiindcă se afla în aceeași situație ca Aninoasa și Rugeni, adică făcea parte din moșia mănăstirii Aninoasa.
    Harta lui Specht, întocmită între anii 1790-1791, care înregistrează bine topografia locului, marchează un sat, la vest de Aninoasa, exact pe locul unde se află astăzi partea veche a satului Valea Siliștii, adică pe dreapta pârâului Slănic, înainte de vărsarea în acesta, pe partea dreaptă, a pârâiașului astăzi numit Valea Siliștii. Cartograful austriac îl numește Wladest. La sud de pârâiașul Valea Siliștii este marcată altă așezare, însă mai mică, iar mai la sud altele trei, tot mai mici, numite tot Wladest. Cel plasat la nord de pârâiașul Valea Siliștii este fostul Slănic de Jos, care se aflase la circa 3 km mai la nord, către Slănicul de Sus. Cu numele de Valea Siliștii este înregistrat în anul 1836, când forma un singur sat cu Vlădeștii de Sus (vezi capitolul Evoluția Proprietății).
    Slănic (de Sus)
    Așa cum am mai arătat primele informații despre așezările umane au apărut atunci când ocinele au trecut de la un proprietar la altul prin vânzări, danii ori întăriri asupra unor moșii din partea voievodului. Deși satele din jur deveniseră dependente de mari proprietari (boieri sau mănăstiri), moșnenii slăniceni au rezistat, păstrându-și independența. Acesta este motivul pentru care Slănicul apare în documente mai târziu.
    În hrisovul din 29 decembrie 1532, emis în cancelaria voievodului Vlad Vintilă, prin care îi sunt întărite proprietăți lui Vlaicu clucer cu frații și nepoții lui, este menționat ca vecin și Slănicul: „ca să le fie satul, anume Năpârtenii toți […]. Și să le fie în Berivoești și în Drăgăneștii de la Slănic a treia parte“ . Toponimul Drăgana de astăzi credem că are legătură cu „Drăgăneștii de la Slănic“, adică de lângă Slănic, acesta definind partea de răsărit a satului Slănic, hotar cu Berevoieștii Ungureni.
    Deși mențiunea nu se referă direct la satul Slănic, dar având în vedere că toponimul Drăgana desemnează o zonă departe de Slănicul de Jos, credem că nu greșim dacă socotim data de 29 decembrie 1532 ca prima atestare documentară a satului.
    Hrisovul din 21 aprilie 1599, emis în cancelaria lui Mihai Viteazul, menționează doi martori: „Știrbin și Stoian din Slănicul de Sus“ , acesta fiind primul document care menționează explicit satul Slănicul de Sus, pentru a-l deosebi de cel de jos.
    Și documentele din 16 aprilie 1613, 29 ianuarie 1630, 5 august 1634 ș.a. menționează simplu Slănic , dar după conținut este vorba despre Slănicul de Sus. Însă documentele din 26 noiembrie 1636 , 20 aprilie 1638 , 15 mai 1644 , 25 aprilie 1656 fac referiri explicite la Slănicul de Sus, aflat în situația de vecin al altor sate, sau menționând martori din acest sat cu ocazia încheierii unor tranzacții.
    Documentul din 20 decembrie 1742 este primul care se referă la vânzarea de proprietate între moșnenii slăniceni .
    Catagrafia din anul 1774 menționează satul Slănic, adică cel de Sus, făcându-se precizarea că se afla pe proprietate moștenească . Și harta Țării Românești, întocmită de colonelul austriac Specht, în anii 1790 și 1791, menționează satul Slănic, așezat pe partea dreaptă a pârâului Slănic însă și câteva case pe stânga pârâului, la nord de drumul ce leagă Câmpulungul de Curtea de Argeș (mai multe amănunte la capitolul Evoluția Proprietății).

  •  Satele comunei Aninoasa (Aninoasa – sediul administrativ, Slănic, Valea Siliștii și cătunul Broșteni) se află în sudul Subcarpaților Getici, la nord de paralela de 450 și vest de meridianul de 250 longitudine estică, ocupând suprafața de 5.757 ha. Dealurile înalte subcarpatice, acoperite cu păduri de foioase, cu orientarea nord-sud, coboară în înălțime către câmpie, prin spinări netede, terase fluviatile și văi largi. Între dealurile subcarpatice și cele de podiș se află depresiuni, între care Berevoiești, Slănic, Domnești, unde oamenii și-au întemeiat așezări, iar satele Aninoasa și Valea Siliștii se află în depresiuni intracolinare. Toate trei satele și cătunul sunt situate la sud-vest de orașul Câmpulung, la distanță de 18-21 km: Slănicul la 18 km, așezat pe drumul ce leagă municipiile Câmpulung și Curtea de Argeș, pe ambele maluri ale pârâului cu același nume, la altitudinea de 550 m; Aninoasa tot la 18 km (3 km sud de cătunul Mănești din comuna Berevoiești și șoseaua județeană amintită), pe partea stângă a Bratiei, la altitudinea de 460 m; Broșteni, la 1,5 km vest de Aninoasa, între râurile Bratia și Slănic; la 21 km se află Valea Siliștii, situat pe drumul județean Stâlpeni-Vlădești-Slănic, pe partea dreaptă a pârâului Slănic, 3 km sud de satul Slănic și 3 km vest de Aninoasa, la altitudinea de 470 m. Vecinătățile satelor și proprietăților acestora sunt următoarele: Aninoasa are la nord comuna Berevoiești și satul Slănic, la est comuna Cotești, la sud comuna Vlădești, iar la vest cătunul Broșteni și satul Valea Siliștii; Valea Siliștii are la sud satul Vlădeștii de Sus (comuna Vlădești), la vest satul Bădești (comuna Pietroșani) și comuna Domnești, la nord satul Slănic, iar la est cătunul Broșteni și satul Aninoasa; cătunul Broșteni se află între satele Aninoasa și Valea Siliștii, dezvoltându-se mai ales după anul 1950, între râurile Bratia și Slănic; satul Slănic se învecinează la est cu Berevoiești-Ungureni (comuna Berevoiești), la sud cu Valea Siliștii, Broșteni și Aninoasa, la vest cu Domnești, cătunul Pârâești, satul Corbșori (ambele comuna Corbi) și comuna Nucșoara, iar la nord cu izlazul și pădurea obștii moșnenilor slăniceni.
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • Construirea unei gradinite in satul slanic
    Domeniu: Altele
    Descriere: Scurta descriere a nevoilor de investitii:infrastructura, canalizare, alimentare cu apa, gaze, locuinte sociale, invatamant, sanatate, comunicatii, turism, agricultura, altele.Se doreste reabilitarea sistemului de alimentare cu apa in satul Slanic.Construirea unei gradinite noi in satul Slanic, asfaltarea drumurilor locale L=4.8 km; Dezvoltarea unor activitati economice( forta de munca activa este majoritar neocupata).

    Descriere bunuri investite:

    A. partea publica: administratiile locale- teren apartinand domeniului public al localitatii si resursele naturale.

    B. nevoi partea privata – investitori- crearea de locuri de munca.

  •  
  •