Primaria Comunei Beriu

Categorie
Judetul Hunedoara
  • Judet: Hunedoara
    Localitate: Beriu
    Adresa:
    Telefon:
    Fax:
    E-mail:  primariaberiu@yahoo.com
    Website:
    Primar:

    Pozitionare:

    Localitatea Beriu este situată în județul Hunedoara, zona Orăștie, fiind centru de comună. Se află la distanță de 7 km de Orăștie, 34 km de Deva și 11 km de Costești. Privit de pe Dealul Viilor, Beriul are forma unei cruci, întinzându-se în dreapta Râului Grădiștei, fiind așezat pe terase mărginite de câmpuri întinse.

    Localități componente: Căstău, Orăștioara de Jos,Cucuiș, Măgureni, Poienile Beriului, Sibișelul Vechi, Sibișelul Nou, Sereca.
    Datele cu privire la trecutul localității permit, sub anumite laturi, reconstituirea istoriei satului.

    Prin hotarul Beriului de astăzi, în linie dreaptă de la Orăștie la Cetățile Dacice, au pătruns o parte din armatele romane în 105 e.n. spre a-l învinge pe Decebal. Dacă regiunea este bogată, la sud, în vestigii dacice, există și puține urme romane, unele chiar în hotarul satului Beriu. Astfel în 14 august 1965, cu ocazia lucrărilor agricole, s-a găsit în hotarul Dealul Mare în șes, spre râu, un mormânt în fața podului de jos, la 20 m de pășune. Mormântul și placa funerară au aparținut probabil unui ostaș din Legiunea a-XIII-a Gemina, fapt rar întâlnit în această regiune. Referindu-ne la teritoriul Beriului, putem admite că prin hotarul din vestul așezării a fost drumul principal de acces spre cetățile dacice și totodată că acest teritoriu al Beriului, ca de altfel întreg ținutul Orăștiei, constituia grânarul dacilor.

    Epoca feudală este mai bogată în date în ceea ce privește existența și evoluția acestei așezări. Se știe că după epoca daco-romană prin aceste locuri s-au plămădit așezări românești ce au continuat să existe până în zilele noastre.

    La Beriu, sașii au fost colonizați în 1334. Satul Beriu a existat însă cu mult înaintea colonizării sașilor, aceasta explicând continuitatea populației românești cu tradiții atât de specifice, precum și dispariția totală a coloniștilor.

    Referiri la Beriu se mai fac în actul 98, datat 26 mai 1796 și actul 66 (102) păstrate la Muzeul Orăștie. În feudalism, la Beriu au existat grajduri pentru caii husarilor. Aceștia ar fi stat în sat vreme de 150 de ani, grajdurile au fost ridicate în trei părți: pe locul unde este azi Consiliul Popular, la Springheri și la Rotărița. În partea de nord a satului, în luncă, la locul numit “Cazărmi”, au existat asemenea obiective militare clădite pe vremea Mariei Tereza.

    În trecutul său istoric, Beriul nu a fost străin de marile evenimente ale vremii. Preotul Ioan Popovici din Beriu a participat ca luptător cu rang de căpitan în oștirea lui Avram Iancu. El a fost înlocuit în luptă de fiul său Petru.

    În acțiunea de emancipare culturală, este de menționat că ASTRA a înființat o bibliotecă și la Beriu, iar în 1905 “la Orăștie se va organiza un corp de conferențiari, în special cadre didactice, care susțin prelegeri la Beriu și în celelalte sate”.
    Dacă documentele atestă faptul că la Beriu ar fi existat o școală românească încă din secolul al XIV-lea, ca și la Căstău, arhiva școlii din Beriu păstrează matricole începând doar cu anul școlar 1883/1884.
    Școala generală de astăzi din Beriu constituie – prin clădirile noi, etajate, de care dispune, prin aranjamentul lor estetic – un fel de “expoziție” didactică permanentă pentru vizitator.
    Berienii își cinstesc în mod deosebit eroii. În fața primăriei, a fost ridicat în anul 1937 un monument împrejmuit de un mic parc cu flori și arbuști, pe care vizitatorul poate citi următoarele: “În amintirea eroilor berieni căzuți în războiul pentru întregirea neamului nostru, 1914-1919”.

    Populatia:

    Total locuitori: 3196
    Nationalitate:
    Religie:

    Suprafata: 197 km2

  •  

    Data nasterii:
    Studii/Profesie:
    Stare civila:
    Copii:
    Nepoti:
    Functia si
    nume partid:
    Independent: Nu
    Mandat primar
    din anul:
    Date contact
    Telefon:
    E-mail:
    Website:
    Realizari

  • Comuna Beriu se situează într-o regiune cu un bogat trecut istoric, deși mărturiile arheologice din antichitatea daco-romană sunt reduse. “ Se știe că regiunea deluroasă-muntoasă a Carpaților Meridionali de la sud de Orăștie cuprinzând un teritoriu de circa 150 km² adăpostește o serie de așezăminte dacice, trădând o viață înfloritoare și multilaterală în ultimele două secole care preced cucerirea romană“. Tot despre această regiune se mai precizează: „pe valea apei Grădiște în zona fostelor Cetăți dacice întâlnim puține urme romane, mai multe ale unor posturi militare și așezări de păstori, la Orăștioara de Jos s-a putut identifica o așezare civilă destul de extinsă indicată prin ziduri ce se găsesc până la râul Beriu“. Plecând de la aceste situații este explicabil că urme romane s-au găsit și în hotarul localității Beriu. Astfel în 14 august 1965, cu ocazia lucrărilor agricole , un plug a scos la suprafață o piatră dreptunghiulară cu inscripție romană . S-a constatat că este vorba de un mormânt roman , de 2 metri lungime, 1,40 metri lățime și 80 centimetri adâncime.În mormânt s-au găsit oseminte amestecate cu cărămidă macerată și pământ. Tot aici s-a descoperit și ceramică autohtonă foarte veche și se crede că acest mormânt a aparținut unui ostaș din Legiunea XII Gemina. Placa funerară se păstrează la Muzeul din Orăștie. Cea mai veche atestare documentară vine de la sârșitul secolului XIII când sașii au început să se organizeze în scaune numite “sedes“. Astfel  “13 sate din jurul Orăștiei: Turdaș, Pricaz, Căstău, Beriu, Sereca, Sibișel, Romos, Romoșel, Vaidei, Șibot, Balomir, Vinerea, Cugir; își aveau scaunul săsesc de la Orăștie . Întregul teritoriu amintit face parte din pământul Crăiesc, care ocupă tot sudul Transilvaniei până la Brașov”. Diploma andreiană din 1224 , reînoiește vechiile privilegii acordate sașilor de către regele maghiar Geza. Sașii au fost colonizați în localitățile cele mai bogate, chiar dacă acestea au aparținut românilor cum a fost cazul Beriului care a fost colonizat în anul 1334.

    „La așezare în sat fiecare colonist era înzestrat cu loc de casă și grădină iar pământul din jurul satului era împărțit în mod egal și era dăruit drept moștenire în schimbul unor obligații fiscale mici. La început obștea își păstra dreptul de proprietate asupra hotarului satului, dar mai târziu pământul de arătură a devenit proprietate privată a țăranilor, rămânând în proprietatea obștii pădurea, pășunea și fânețele.”

    La colonizarea sașilor în anul 1334 în Beriu, se face mențiunea că existau deja 107 case locuite de români și care aveau ca preot pe Laurențiu.

    În “Inventarul documentelor istorice“ de  la Muzeul din Orăștie figurează următoarele acte în care apare și Beriul: actul 98 datat în 26 mai 1796 și actul 66  care este un conspect al ajutorului de război plătit în 1793 de satele scaunului Orăștiei, act eliberat de Emeric Somogy, preceptor regal, documentul este original pe patru file, scris în limba germană.

    În feudalism, la Beriu au existat grajduri pentru caii husarilor. Aceștia ar fi stat în sat vreme de 150 ani, grajdurile au fost ridicate în trei părți: pe locul unde este azi Consiliul Popular, la Springheri și la Rotărița. În partea de nord a satului, în Luncă, la locul numit „Cazărmi”, au existat asemenea obiective militare clădite pe vremea Mariei Tereza. După plecarea husarilor unul dintre edificii a devenit primărie și locuința notarului.

    În trecutul său istoric, Beriul nu a fost străin de marile evenimente ale vremii. Preotul Ioan Popovici din Beriu a participat ca luptător cu rang de căpitan în oștirea lui Avram Iancu. El a fost înlocuit în luptă de fiul său Petru. În decursul timpului sunt menționate denumirile germane, pentru Căstău-Kastendorf, pentru Beriu-Berindorf, pentru Sereca-Elsterdorf, sau în maghiară, pentru Orăștioara de Jos – Also Orestyoora.

    Participarea la primul război mondial este marcată de monumente comemorative la Beriu, Căstău și Orăștioara de Jos.

  •  Localitatea Beriu este situată în județul Hunedoara, zona Orăștie, fiind centru de comună. Se află la distanță de 7 km de Orăștie, 34 km de Deva și 11 km de Costești. Privit de pe Dealul Viilor, Beriul are forma unei cruci, întinzându-se în dreapta Râului Grădiștei, fiind așezat pe terase mărginite de câmpuri întinse. Localități componente: Căstău, Orăștioara de Jos,Cucuiș, Măgureni, Poienile Beriului, Sibișelul Vechi, Sibișelul Nou, Sereca.         Datele cu privire la trecutul localității permit, sub anumite laturi, reconstituirea istoriei satului. Prin hotarul Beriului de astăzi, în linie dreaptă de la Orăștie la Cetățile Dacice, au pătruns o parte din armatele romane în 105 e.n. spre a-l învinge pe Decebal. Dacă regiunea este bogată, la sud, în vestigii dacice, există și puține urme romane, unele chiar în hotarul satului Beriu. Astfel în 14 august 1965, cu ocazia lucrărilor agricole, s-a găsit în hotarul Dealul Mare în șes, spre râu, un mormânt în fața podului de jos, la 20 m de pășune. Mormântul și placa funerară au aparținut probabil unui ostaș din Legiunea a-XIII-a Gemina, fapt rar întâlnit în această regiune. Referindu-ne la teritoriul Beriului, putem admite că prin hotarul din vestul așezării a fost drumul principal de acces spre cetățile dacice și totodată că acest teritoriu al Beriului, ca de altfel întreg ținutul Orăștiei, constituia grânarul dacilor.         Epoca feudală este mai bogată în date în ceea ce privește existența și evoluția acestei așezări. Se știe că după epoca daco-romană prin aceste locuri s-au plămădit așezări românești ce au continuat să existe până în zilele noastre.          La Beriu, sașii au fost colonizați în 1334. Satul Beriu a existat însă cu mult înaintea colonizării sașilor, aceasta explicând continuitatea populației românești cu tradiții atât de specifice, precum și dispariția totală a coloniștilor.         Referiri la Beriu se mai fac în actul 98, datat 26 mai 1796 și actul 66 (102) păstrate la Muzeul Orăștie. În feudalism, la Beriu au existat grajduri pentru caii husarilor. Aceștia ar fi stat în sat vreme de 150 de ani, grajdurile au fost ridicate în trei părți: pe locul unde este azi Consiliul Popular, la Springheri și la Rotărița. În partea de nord a satului, în luncă, la locul numit “Cazărmi”, au existat asemenea obiective militare clădite pe vremea Mariei Tereza.         În trecutul său istoric, Beriul nu a fost străin de marile evenimente ale vremii. Preotul Ioan Popovici din Beriu a participat ca luptător cu rang de căpitan în oștirea lui Avram Iancu. El a fost înlocuit în luptă de fiul său Petru.         În acțiunea de emancipare culturală, este de menționat că ASTRA a înființat o bibliotecă și la Beriu, iar în 1905 “la Orăștie se va organiza un corp de conferențiari, în special cadre didactice, care susțin prelegeri la Beriu și în celelalte sate”.         Dacă documentele atestă faptul că la Beriu ar fi existat o școală românească încă din secolul al XIV-lea, ca și la Căstău, arhiva școlii din Beriu păstrează matricole începând doar cu anul școlar 1883/1884.         Școala generală de astăzi din Beriu constituie – prin clădirile noi, etajate, de care dispune, prin aranjamentul lor estetic – un fel de “expoziție” didactică permanentă pentru vizitator.          Berienii își cinstesc în mod deosebit eroii. În fața primăriei, a fost ridicat în anul 1937 un monument împrejmuit de un mic parc cu flori și arbuști, pe care vizitatorul poate citi următoarele: “În amintirea eroilor berieni căzuți în războiul pentru întregirea neamului nostru, 1914-1919”. 
  • În satele comunei Beriu funcționează 11 unități de învătământ, 6 școli și 5 grădinițe.

    De asemena, îsi desfășoară activitatea o Bibliotecă comunală, 7 cămine culturale și 11 biserici.

  • Resurse naturale:

    • cursuri de apă
    • pășuni
    • păduri

     

  •  
  • Forța de  muncă a comunei Beriu, repartizată pe categorii de calificări:

    • Comerț
    • Finanțe, Administrație
    • Sănătate, Învățământ
    • Silvicultură – pădurile ocupă o suprafață însemnată (12174 ha). Din total suptafață a comunei, 2353.5 ha au trecut în proprietatea comunei Beriu. Pădurile de gorun, stejar și fag de pe teritoriul comunei oferă potențial investițional pentru aterielele de tâmplărie, fabrici de mobilă și profile de lemn.
    • Agricultură
    • Constructii
    • Turism

    Pentru a analiza situația curentă s-a inițiat evaluarea mediului economico-social și a potențialului local pentru a forma și implementa politici și programe, bazate pe oportunități locale și adresate necesităților zonale .

    Domeniile de analiză au fost grupate astfel: situația economică ,caracteristicile demografice, caracteristicile forței de muncă , poziția geografică , infrastructura fizică și de comunicații, mediul de afaceri, resursele educaționale, sistemul social, urbanismul, patrimoniul, calitatea vieții și a mediului. Domeniile menționate au fost împărțite în diverse categorii pentru a cuprinde o paletă cât mai largă și reprezentativă a vieții economico-sociale a comunei Beriu .

  •  Obiective turistice:

    • Tumuli-Beriu „Gorgane”
    • Cetățile dacice din Munții Orăștie
    • Așezarea fortificată Cuuiș-Sibișel
    • Castrul Roman Orăștioara de Jos

    Trasee turistice:

    Cetatea Sibișelului. Aflată pe o înălțime numită Bordul, ce domină așezarea situată de-a lungul văii, cetatea Sibișelului nu a fost menționată în documentele medievale. Cercetătorii presupun că a jucat rolul unei cetăți de refugiu, pentru comunitățile din Orăștie și Romos, în timpul invaziilor. Din păcate astăzi se mai păstrează doar zidul de incintă și turnul de intrare. Pentru a ajunge la cetate, se pornește din centrul satului, de lângă biserică și se urmează drumul larg, ce urcă pe dealul Răcurele și traversează apoi pădurea până pe bord.

    Cucuiș. Situat la poalele munților, înconjurat de păduri, Cucuișul merită a fi vizitat atât pentru mănăstirea înălțată în apropierea satului, cât și pentru cele două cetăți (una dacică și alta medievală) construite pe înălțimile din împrejurimi. În această localitate se ajunge pornind din centrul satului Căstău spre est, pe un drum pietruit ce urmează firul pârâului Cucuiș. Începând din anul 2001, prin binecuvântarea Ps. Timotei Seviciu, a fost pus la conducerea Mănăstirii Cucuiș pe Starețul Ieromonah Andrei, unde s-au executat lucrări începând cu poarta de la intrare în stil maramureșan, iar în interiorul mănăstirii chiliile și anexa gospodăriei. Slujbele se fac zilnic, inclusiv vinerea noaptea se face sfântul maslu și moliftele Sf. Vasile cel Mare. La Mănăstirea Cucuiș, hramul este a Sf. M. Mc. Gheorghe. Ca stareț a Mănăstirii Cucuiș, vă așteptăm să vizitați mănăstirea noastră.

     

    Alte trasee pot fi parcurse până la Poienile Beriului, loc pitoresc unde s-a construit și un mic baraj pe pârâul Căltăbău, sau pe valea Râului Mare (Sibișel) până la Măgureni ori Cabana Prislop.

     

  •  
  •  
  •  
  • •    Dezvoltare agricultuă și zootehnie
    Domeniu: Altele
    Descriere:Agricultura reprezintă una din cele mai vechi forme de activitate umană în comuna Beriu.Zootehnia are o mare importanță în viața economică a societății.

    O contribuție importantă la dezvoltarea zootehniei în comuna Beriu o are suprafața mare de pășune și fânețe existentă . Alte ramuri ale creșterii animalelor care au o importanță deosebită, pentru industria ușoară și alimentară este avicultura și apicultura. Avicultura , ramură ce s-a dezvoltat și în localitatea Beriu prin funcționarea a doua ferme de creștere a păsărilor .

     Dezoltare turism și agroturism
    Domeniu: Altele
    Descriere:Asigurarea spațiilor de cazare pentru turiști – construirea de pensiuni, moteluri, hoteluri, case de vacanță, campinguri.

    Amenajarea unor centre de vânătoare sau alte forme de agrement. Obiective turistice pe raza comunei Beriu:

    – Tumuli-Beriu ,”Gorgane”.

    – Cetățile dacice, din Munții Orăștiei

    – Așezare fortificată-Cucuiș-Sibișel.

    – Castrul Roman-Orăștioara de Jos

    •    Infrastructură de utilități
    Domeniu: Altele
    Descriere:Alimentare cu energie termică – În satele aparținătoare comunei Beriu nu există sisteme centralizate de termoficare sau încălzire centrala. Agentul termic pentru încălzirea locuințelor se face prin sobe cu combustibil solid (lemne sau cărbune).

    Alimentare cu gaze naturale – Dotarea comunei cu rețea de gaz metan este de 35%. Doar satul Căstău deține rețea de alimentare cu gaze naturale, celelalte sate nu dispun încă de rețea de gaze naturale.

    Alimentare cu apă –  Locuitorii comunei Beriu  beneficiază de rețea de alimentare cu apă potabilă în proporție de 92%. Rețeaua de distribuție pentru cele sase sate care beneficiaza de apa potabila (Beriu, Căstău, Orăștioara de Jos, Poieni, Sereca si Sibisel ) este de tip „ramificat” și parcurge toate străzile care cuprind majoritatea consumatorilor casnici , unitățile publice sau comerciale. Satele Cucuiș  și Măgureni  nu posedă rețele de apă potabilă.

    Canalizare menajeră – Nu există canalizare menajeră. Se află în proiect realizarea rețelei de canalizare a satelor Beriu, Căstău, Sibișel, Sereca și Orăștioara de Jos. S-a elaborat documentația pentru canalizarea acestor localități.

     

    Telefonie și cablu TV – În localitățile Cucuiș și Măgureni nu există posturi de telefonie fixă. Aceeași situație o găsim și în cazul televiziunii prin cablu. Accesul la telefonia mobilă este de 75% și există doar în anumite puncte. Nu există semnal GSM în satele Măgureni.

     

    Sănătate – Analiza privind asistența medicală în comuna Beriu a scos în evidență următoarele informații: nu există spital, la nivel local există 2 dispensare, dar nu există farmacie.

  •  
  •