Primaria Comunei Curtuiseni

Categorie
Judetul Bihor
  • Judet: Bihor
    Localitate: Curtuiseni
    Adresa:  Str. Principala, nr. 13 cod postal: 417225
    Telefon: 0259 465032
    Fax:
    E-mail:  primaria.curtuiseni@yahoo.com
    Website:  www.curtuiseni.ro
    Primar:  Kovács Zoltán

    Pozitionare:

    Localitatea cea mai nordică a judetului Bihor si este situată la o distanță de 70 km de municipiul Oradea. Comuna Curtuiseni este asezată pe partea stangă a Drumului Național DN19 ( Oradea – Satu Mare) având o suprafață de 6937 hectare si o populație stabilă de 3878 locuitori. Este constituită din satele: Curtuiseni si Vasad .
    Comuna Curtuiseni este așezată în Câmpia Tisei, la contactul a celor două unități majore a acesteia: Câmpia Crișurilor și Câmpia Nyírului. Câmpia Crișurilor are ca unitate nordică Câmpia sau Culoarul Ierului continuat și pe teritoriul Ungariei (Érmelléki síkság). În cazul Câmpiei Nyírului comuna și împrejurimile acestea intră în contact cu zonele periferice a subunităților Dél-Nyírség și Délkelet-Nyírség, numit pe teritoriul României și Câmpia Carei-Valea lui Mihai. Din zona etnografică a Ierului (Érmellék) pot fi amintite Dealurile Ierului (Viișoarei), Culoarul Barcăului, Câmpia Crasnei etc.
    Din punct de vedere geologic se remarcă orizonturi tinere la suprafața, de vârstă cuaternar (nisip, argile) sau chiar din holocen (nisip și pietrișuri), iar Panonianul apare pe suprafață numai în zona dealurilor Crasnei și Barcăului. Ca și în celelalte părți ale Câmpiei de Vest și în zona Ierului au avut loc mișcări de subsidență in pleistocen, dar intensitatea acestora au rămas sub celor din Câmpia Ecedului (unde a continuat procesul și în holocen), care datorită acestor mișcări a captat dinspre culoarul Ierului râurile Someș și Crasna (Enciclopedia Geografică a României – 1982).

    Populatia:

    Total locuitori: 3850
    Nationalitate:  Maghiari: 2.227 Români: 958 Rromi: 608
    Religie:

    Suprafata: 69 km2

  • Kovács Zoltán

    Data nasterii:
    Studii/Profesie:
    Stare civila:
    Copii:
    Nepoti:
    Functia si
    nume partid:
     UDMR
    Independent: Nu
    Mandat primar
    din anul:
     2012
    Date contact
    Telefon:  0743053925
    E-mail:  primaria@curtuiseni.ro
    Website:
    Realizari

  • Comuna Curtuiușeni (Erkortvelyes), și-a primit numele, în parte datorită faptului că odinioară în această zonă erau plantați mulți peri iar pe de altă parte faptului că aparține zonei văii Ierului ( Érmelék). Pe scurt numele ei provine din Kőrtvélyes – kőrtés = cultură de peri. Comuna era o zonă locuită încă din epoca de piatră, dovadă obiectele de piatră și bronz ( 2000-800 i.e.n.) găsite pe colina numită Égetőhegy , care era un tumul, loc de îngropare prin incinerare sub formă de movilă, folosit și de celți și de huni, după cum a demonstrat arheologia. Sas Kálman, pastor reformat din Valea lui Mihai, susținea că Valea lui Mihai și Curtuiușeni a devenit a neamului Turul, după care a revenit familiei Kállay. Primii moșieri ai comunei noastre au fost cei din neamul Balog, Semjen.

    Primele însemnări istorice datează din anul 1342, de unde putem trage concluzia că așezarea a fost întemeiată după năvălirea tătarilor. În jurul anului 1300, comuna aparținea familiei Kállay din neamul Balog , Semjén. Pe vremea regelui Ștefan cel Sfânt, județul Săbolciu se întindea între Tisa și Crasna, incluzând și comuna noastră, care era, ca unitate teritorială, un cătun. În 1342 familia Kállay cedează fiilor lui Büksi Czudor Domokos o parte din domeniu, ca zestre pentru fetele lor. În timpul domniei regelui Ludovic cel Mare, conducerea județelor Satu-Mare și Săbolciu era în mâinile lui Czudor Péter. La sfârșitul sec. XIV familiile Károlyi și Czudor intră în conflict – familia Károlyi a ocupat teritoriul comunei și al abației lui Czudor Gőrgy.
    Comuna era amintită sub denumirea de Kurthules sau Kertveles (w) și apartinea când județului Săbolciu când judetului Bihor.
    În 1429 comuna aparține parțial familiei Csaholyi; în 1440 familia Rozgonyi amanetează domeniul pentru 4000 de forinți. În 1454 intră din nou pe mâna familiei Kállay, dar în 1483 domeniul aparține și familiei Orság din neamul  Gutkeled, înrudiți cu familia Atyay, care amanetează partea sa familiei Huruszlu.
    Neamul Gutkeled își are originea la începutul sec. XI; provin din județul Săbolciu și au înaintat spre Someș, obligând populația autohtonă să se retragă într-o zonă mai restrânsă. Neamul Gutkeled se extinde în Curtuiușeni, Petea și Sanislău.
    În 1510 aparține parțial lui Petri Dersi Kelemen, în 1548 lui Beke János, în 1628 lui Vdászy Mihály; în sec.XVII familiei Bárcsi și lui Rhédey Ferenc , iar în 1753 Telegdy Csanády János și Városnaményi Eötvös Sándor împart acest domeniu. Pe acea vreme era cunoscut sub numele de Nyirkőrtvélyes, de la Nyir – Valea Nirului. Dupa 1940, a aparținut județului Bihor, iar înainte de aceasta, până în 1928, județului Satu Mare și apoi Sălaj.
    Între sec. XII – XVII aparținea familiilor Sebey, Inczédy, Guthy S., Irinyi Zs. (1645), iar la începutul sec. XIX, familiilor Guthy, Szlávy János, Szentkirály, Kengyel, Terényi, Tokai, Nagy, Bükk, Lévai, Zrinyi, Pécsy, Szikszai, Csorba, Kisdobai, Bán, care, cu excepția familiei Bán, s-au stins.
    În a doua jumătate a sec. XVIII, (din 1768) în CF, la paginile 11 și 22 sunt indicate familiile: Pap, Pápai, Csekei, Kóti, Szalay, Zoltay, Sághy, Fűsűs, Vincze, Kecskés, Fodor, Garnai, iar în 1788, Varga Ferenc, Nagy János ca proprietari. Urmașii acestor familii mai trăiesc.
    Nu știm cu siguranță ce distrugeri a suferit comuna noastră sub dominația otomană sau în urma numeroaselor războaie: populația maghiară a fost însă decimată, permițând infiltrarea românilor în teritoriul lor, pe direcția Oradea – Marghita și Valea lui Mihai – Satu Mare. În timpul formării Principatului Transilvania, se întindea și în afara acestuia, în zonele locuite de maghiari (1543); erau zone bogate în grâne,vinuri și animale, care acopereau cheltuielile bugetare ale locuitorilor Transilvaniei de atunci.
    Situația economică a comunei sub dominația otomană era jalnică: iobagii erau obligați să plătească dări mai mari. Sistemul de taxe turcesc includea, pe lângă taxele de persoană și taxe pe consum, producție și comerț. Iobagii trebuiau să-și plătească tributul în bani, fapt ce-i obliga să meargă la oraș, să vândă la piață, trecând prin diverse vămi instalate de-a lungul drumurilor și podurilor. Plăteau vamă pentru ulei, struguri,vin, grâu, cașcaval, sare, vite și cai. Comuna a căzut în mâna otomanilor în 1544, împreună cu întreaga Câmpie a Careiului și Ierului. Înaintau de-a lungul văilor distrugând preponderent așezările maghiare: așa au dispărut vechile așezări din perioada Árpád, situate de-a lungul Crișului și Someșului. Ca urmare, numărul românilor a crescut cu 15% iar al maghiarilor autohtoni a scăzut cu 40%.
    Se pot deosebi trei perioade în procesul de distrugere al țării, comuna aflându-se în zona de apărare a teritoriului. Dacă erau atacate cetățile, satele din împrejurimi se aflau în ruină zeci de ani. În această zonă exista obiceiul ca    locuitorii să plătească tribut deopotrivă și turcilor și ungurilor. Printr-un contract încheiat în 1570, principele Zsigmond János și urmașii săi puteau dispune în mod liber și după bunul plac de proprietățile lor de pe teritoriul Ungariei și Transilvaniei, având juris-dicție totală. Prin acest contract au fost cedate Transilvaniei județele: Bihor, Solnocul de mijloc și Crasna. Localitățile subjugate de turci au fost menționate în dicalis conscriptio, plătind tribut de război: astfel în anii 1572, 1576 sunt menționate Curtuiușeni și Penészlek. Din 1620 nu mai apare în dicalis, ceea ce indică probabil faptul că județul Satu-Mare nu mai era sub ocupație otomană.
    Deși nu avem indicații precise privind distrugerile provocate de otomani în comuna noastră , avem cu atât mai multe date referitoare la distrugerea satelor învecinate. În 1583 o impresionantă forță armată otomană a devastat satele Galoșpetreu, Tarcea, Șilindru, Vășad, Sălacea, înrobind 440 de oameni și furându-le vitele. În amintirea acestor triste evenimente stă ‚Kapolnahegy, un deal de nisip ce se întinde la limita comunei pe direcția nord – sud și se termină după câteva sute de metri cotind spre vest, traversând mai multe moșii. Vechiul cimitir, unde s-au făcut săpături în vara anului1931, se află pe proprietatea lui Kovács Endre; în acest loc cotește spre apus colina de nisip. În vârful dunei de nisip s-au găsit cranii și schelete umane la o adâncime de 50 cm, așezate în șiruri paralele de la nord – vest spre sud – est, cu capetele în jos. Se presupune că adâncimea gropilor este superficială deoarece vântul a împrăștiat nisipul ce le acoperea. De aceea duna a fost plantată cu salcâmi ce împiedică eroziunea sa.
    În 26 iunie 1931, pastorul Kovács Lajos și dr. Andrási Ernő, medic în Valea lui Mihai, au contribuit la descoperirea a 20-25 de morminte, dar nu au găsit altceva decât schelete. Dintre acestea doar două au fost de copii. Înălțimea adulților era cuprinsă între 150-160 cm, cu excepția unuia de peste 170 cm, a cărui craniu se deosebea de al celorlalți. Putem presupune că a existat aici cândva o așezare distrusă în urma atacurilor tătarilor. Recensământul din 1692 menționează printre satele locuite: Galoșpetreu, Otomani, iar ca sate nelocuite: Vășad, Pișcolt etc. Comuna noastră era locuită având și un pastor al bisericii.
    Pentru locuitorii Văii Ierului ca și pentru cei din Bihor, cultivarea viței-de-vie era o îndeletnicire foarte importantă. În timpul regelui Ludovic cel Mare , a înflorit agricultura în general și cultura viței-de-vie în special în această zonă. Au fost aduși și plantați butași de viță-de-vie aduși din Napoli . Recensământul din 1692 menționează că oamenii preferau cultivarea viței-de-vie față de cultivarea ogoarelor. În ceea ce privește pastorii bisericii, ei aveau aceeași soartă grea ca și iobagii, sub jugul turcesc. Descrierea obiectelor găsite în urma săpăturilor de la Kápolnahegy a fost trimisă la Cluj și examinată de arheologi, care au stabilit că este vorba într-adevăr de cimitirul unui sat din perioada Árpád. Aceste obiecte – inele aurite, cercei, agrafe de păr din argint, bijuterii de sticlă, discuri de plumb – au fost descoperite în pământ de către proprietar deja în primăvara lui 1931. Nu s-au găsit arme, ca dovadă că acest loc era pașnic. S-au descoperit însă aici ruinele unei capele – Kovács Endre a săpat temelia capelei în timpul săpăturilor arheologice. La aproximativ 300 m de marginea moșiei Balásy s-au găsit fragmente de sulițe și bijuterii. Sub conducerea lui Kadan, oștile tătărești treceau prin valea Someșului, străbătând aceste pământuri, la mijlocul lui aprilie 1241, îndreptându-se spre Oradea. Aceste date istorice atestă trecerea tătarilor și distrugerile produse de ei în această regiune. Monedele găsite în cimitirul de la Kápolnahegy – dinari din timpul regelui Kálmán, Stefan al II-lea, etc. – reprezintă proprietatea pastorului Kovács József din Mișca, împreună cu monedele din vremea lui Béla al IV-lea, găsite în cătunul Gorove. Dovezile actuale atestă faptul că Curtuiușeniul este o localitate ce datează dintr-o perioadă ulterioară invaziei tătarilor, spre deosebire de Kápolnahegy, ai cărei locuitori au fugit în mare parte dinaintea tătarilor, fiind înlocuiți după anul 1242 de iobagii ce s-au stabilit în comuna noastră. Distanța temporală dintre distrugerea așezării de la Kápolnahegy (1241) și formarea comunei noastre (1242) atestă faptul că vechea așezare locuită era cea de la Kápolnahegy, aflată pe terenul ce figurează în CF sub nr. 1776, 1777, asemănător cu Bánszáláshegy, din apropiere. Ideea de szálás – szálás = casă, adăpost – sugerează o localitate, multe denumiri de sate având în componența lor acest cuvânt. Bánszáláshegy era probabil o așezare din vremea ocupării maghiare a teritoriului (896-900) sau de la începutul sec. X, aparținând unui neam din perioada Árpád.

  •  Localitatea cea mai nordică a judetului Bihor si este situată la o distanță de 70 km de municipiul Oradea. Comuna Curtuiseni este asezată pe partea stangă a Drumului Național DN19 ( Oradea – Satu Mare) având o suprafață de 6937 hectare si o populație stabilă de 3878 locuitori. Este constituită din satele: Curtuiseni si Vasad . Comuna Curtuiseni este așezată în Câmpia Tisei, la contactul a celor două unități majore a acesteia: Câmpia Crișurilor și Câmpia Nyírului. Câmpia Crișurilor are ca unitate nordică Câmpia sau Culoarul Ierului continuat și pe teritoriul Ungariei (Érmelléki síkság). În cazul Câmpiei Nyírului comuna și împrejurimile acestea intră în contact cu zonele periferice a subunităților Dél-Nyírség și Délkelet-Nyírség, numit pe teritoriul României și Câmpia Carei-Valea lui Mihai. Din zona etnografică a Ierului (Érmellék) pot fi amintite Dealurile Ierului (Viișoarei), Culoarul Barcăului, Câmpia Crasnei etc. Din punct de vedere geologic se remarcă orizonturi tinere la suprafața, de vârstă cuaternar (nisip, argile) sau chiar din holocen (nisip și pietrișuri), iar Panonianul apare pe suprafață numai în zona dealurilor Crasnei și Barcăului. Ca și în celelalte părți ale Câmpiei de Vest și în zona Ierului au avut loc mișcări de subsidență in pleistocen, dar intensitatea acestora au rămas sub celor din Câmpia Ecedului (unde a continuat procesul și în holocen), care datorită acestor mișcări a captat dinspre culoarul Ierului râurile Someș și Crasna (Enciclopedia Geografică a României – 1982).
  •  Scoli  Curtuiseni = 1 Vasad = 1
  •  „Festivalul Lebeniței”, organizat în cadrul manifestărilor legate de Zilele comunei – în august 
  • Agricultură: cereale și plante tehnice

    Puternică tradiție în cultivarea pepenilor roșii
    Pomicultură
    Viticultură
    Pe zona de nisip, suprafețe înseminate cu salcâm, care atrag în pastoral și apicultorii din județele învecinate

     

    Dunele de nisip de pe Valea Nirului se întind până la marginea comunei, fapt care a dus la formarea unei tradiții locale în cultivarea pepenelui roșu, a pomilor fructiferi, a viței-de vie, dar și a cerealelor și legumelor. În prezent 3500 de hectare sunt cultivate cu cereale (mai ales grâu și porumb) și pe 100 de hectare sunt plantate legume. În localitate există trei societăți agricole, dintre care una exploatează 1000 de hectare de pământ și celelalte două câte 250 de hectare

  • Două lacuri: Cutuișeni 1,3 ha și Vășad 3,3 ha

    Biserica romano-catolică a luat ființă în comuna noastră din bunăvoința parohului din Sanislău, Magyar Bálint, la 23 ianuarie 1938
    Biserica greco-catolică a fost construită în 1844

  • Spital:

    Politie:

    telefon: 0259 465 029

    Pompieri:

    Altele:

  •  
  •  
  •  
  •