Primaria comunei Pecica

Categorie
Judetul Arad
  • Judet: Arad
    Localitate: Pecica
    Adresa:  Str.2 Nr. 150 cod postal 317235
    Telefon:  0257-468.323
    Fax:  0257-468.633
    E-mail:  primaria.pecica@upcmail.ro
    Website:  http://www.pecica.ro/
    Primar:  Antal Petru

    Pozitionare:

    Situată în Câmpia Aradului, pe malul drept al râului Mureș, Pecica are o așezare geografică avantajoasă, aflându-se lângă drumul internațional E64, la 23 de km de municipiul Arad și la 25 km de orașul de graniță Nădlac. Pecica, una din cele mai vechi așezări rurale din județul Arad, devine oraș în anul 2004. Localitatea se întinde pe o suprafață de 0,5 km pătrați, de ea aparținând 18 km pătrați teren arabil si 4,5 km pătrați pădure.
    Drumuri de acces:
    47 km drum modernizat (din care 27 km drum național și 20 km drum județean)
    Cale ferată – 11 km
    Teritoriul orașului Pecica se află amplasat la limita vestică a județului Arad, de-a lungul drumului național DN 7 Nădlac – Arad – Deva – București, având demarcație de frontieră națională cu Ungaria pe o lungime de cca. 24 km spre nord și învecinându-se cu teritoriile administrative ale comunelor: Iratoș – spre est; Felnac și Secusigiu – spre sud; Peregu Mare – spre vest.

    Populatia:

    Total locuitori: 13011
    Nationalitate:  ortodoxă – 59%, romano-catolică – 35%, penticostală – 4%, reformată – 1,7% etc.
    Religie:

    Suprafata: 23.7 km2

     

  • Data nasterii:  30.10.1972
    Studii/Profesie:
    Stare civila: casatorit
    Copii:  2 copii
    Nepoti:
    Functia si
    nume partid:
     PDL

    Independent: Nu
    Mandat primar
    din anul:
     2009 alegeri anticipate
    Date contact
    Telefon:  0257-468.323
    E-mail:  primaria.pecica@upcmail.ro
    Website:  www.pecica.ro, https://www.facebook.com/petru.antal.1?fref=ts
    Realizari

    Ne-am preocupat în mod constant de înfrumusețarea orașului prin întreținerea spațiilor verzi și amenajarea altor noi

     Parcurile și locurile de joacă au fost și vor rămâne o prioritate a administrației locale
    Școala și grădinița din Cocota au fost modernizate complet și oferă cele mai bune condiții copiilor de aici
    Am sprijinit investitorii pentru a construi fabrici și a crea locuri de muncă noi pentru pecicani și locuitorii din satele aparținătoare
    Am pus mare accent pe starea drumurilor și avem în derulare proiecte prin care vor fi asfaltate încă 40 de străzi
    Chioșcul de ziare a fost refăcut complet și oferă ziare și publicații șase zile din șapte
    Cea mai importantă instituție de cultură a orașului, Casa de Cultură a fost modernizată complet și dotată cu mobilier nou. Consiliul Local a aprobat schimbarea denumirii în Casa de Cultură „Doru Ioan Petescu” în memoria domnului profesor care a fost sufletul ansamblului pecican
    Drumul de centură care leagă podul peste Mureș de Drumul Național 7 la ieșirea din Pecica spre Nădlac a fost trasat și pietruit, urmează să fie asfaltat
    Modernizarea zonei centrale a continuat pe strada 113, unde au fost pavate trotuarele, s-a amenajat o pistă de biciclete și locuri de parcare
    Reabilitarea tuturor unităților de învățământ din Pecica și satele aparținătoare a continuat cu grădinița maghiară din centru, de lângă Biserica Romano-catolică și cea de pe strada 401
    Orașul a devenit mai bogat în ultimii ani cu o bază sportivă multifuncțională, construită în Pădurice din fonduri primite din bugetul central
    S-a pus mare accent pe modernizarea și înfrumusețarea zonei centrale, fântâna arteziană din vecinătatea Primăriei devenind unul dintre simbolurile orașului
    În urma discuțiilor cu conducerea orașului, societatea furnizoare de energie electrică ENEL a inclus Pecica într-un amplu proiect de modernizare a rețelei ce include schimbarea stâlpilor și a firelor pe mai multe străzi. În zona din jurul pieței firele vor merge subteran pentru un aspect mai plăcut
    Stația de epurare a orașului, reabilitată printr-un proiect finanțat de Uniunea Europeană, va fi extinsă prin Masterplanul județean de apă și canalizare, pentru a putea deservi un număr mai mare de gospodării și agenți economici
    Poliția Locală își desfășoară activitatea de birou într-un sediu nou, ridicat în curtea Serviciului de Evidență a Persoanelor, astfel că cetățenii care vin cu sesizări sunt primiți în condiții adecvate
    Mulțumită intervenției domnului Florin Hedeșan și a doamnei Ani Haminga, pompierii pecicani au la dispoziție încă o mașină de intervenție modernă, adusă din Olanda
    Clădirea fostului restaurant a fost modernizată pentru a deveni sediul Consiliului Local Pecica, găzduind sala de ședințe și birourile comisiilor de specialitate. Tot aici va fi și o sală festivă unde vor putea fi organizate evenimentele importante
    Am organizat programe de calitate, apreciate de public, cu ocazia Zilelor Orașului și Praznicului de Pită Nouă. La Turnu și Sederhat am pus bazele Zilei Satului, eveniment care se bucură de succes în rândul locuitorilor
    Cetățenii cu o activitate profesională, didactică, culturală sau sportivă impresionantă, precum și cei care au contribuit la dezvoltarea localității sunt decorați, cu ocazia sărbătorilor orașului, cu Titlu de Excelență

  • Pe teritorul orașului Pecica a fost localizată cetatea dacică Ziridava. Prima mențiune documentară a așezării datează din anul 1329. În perioada interbelică Pecica a fost reședința unei plase din județul Arad (interbelic).

    Bogăția descoperirilor arheologice din această zonă au dat numele unei importante perioade istorice cunoscută sub denumirea de Cultura Periam-Pecica. Istoria așezărilor Pecica, Bodrogu Vechi,Sederhat și Turnu este strâns legată de evenimentele ce au marcat prin amploare întreaga zonă a Câmpiei Aradului.

    Prima atestare documentară a localității datează din anul 1335 când așezarea era cunoscută sub denumirea de Petk. Sederhatul este consemnat doar din anul 1913, Turnu din anul 1333 sub denumirea de Mok și Bodrogu Vechi din anul 1422 sub denumirea de Bodruch

     

    În aprilie 2004 localitatea Pecica a fost declarată oraș.

     

  • Situată în Câmpia Aradului, pe malul drept al râului Mureș, Pecica are o așezare geografică avantajoasă, aflându-se lângă drumul internațional E64, la 23 de km de municipiul Arad și la 25 km de orașul de graniță Nădlac. Pecica, una din cele mai vechi așezări rurale din județul Arad, devine oraș în anul 2004. Localitatea se întinde pe o suprafață de 0,5 km pătrați, de ea aparținând 18 km pătrați teren arabil si 4,5 km pătrați pădure. Drumuri de acces: 47 km drum modernizat (din care 27 km drum național și 20 km drum județean) Cale ferată – 11 km Teritoriul orașului Pecica se află amplasat la limita vestică a județului Arad, de-a lungul drumului național DN 7 Nădlac – Arad – Deva – București, având demarcație de frontieră națională cu Ungaria pe o lungime de cca. 24 km spre nord și învecinându-se cu teritoriile administrative ale comunelor: Iratoș – spre est; Felnac și Secusigiu – spre sud; Peregu Mare – spre vest.  
  • In localitatea Pecica sunt 7 gradinițe, 8 școli si 1 liceu.

     

    Liceul din Pecica poartă numele de Grupul Școlar „Gheorghe Lazăr”. Localul școlii a fost clădit în anul 1904. În perioada 1919-1956 instituția funcționează ca școală elementară (primară).

    În anul 1956 se înființează învățământul liceal. Denumirea școlii apare sub diferite forme, așa cum reiese din documentele vremii: într-o adeverință elaborată de Sfatul Popular al comunei Pecica din 12 februarie 1962 denumirea instituției este Școala Medie Nr. 1, iar în Memoriul justificativ din 27 mai 1962 apare denumirea de Școală Medie mixtă.

    Potrivit Ord. 23898/07.06.1967 al Sfatului Popular al regiunii Banat, comisia de studiere și avizarea denumirilor de pe lângă Comitetul executiv regional, liceul primește numele ilustrului dascăl al școlii românești, Gheorghe Lazăr. Liceul „Gheorghe Lazăr” din Pecica va funcționa până în anul 1977, când se desființează, transformându-se în Școala cu clasele I-X Nr. 1 Pecica. După revoluție, în anul 1990 se reînființează Liceul Teoretic cu secția română-maghiară, având profil real (matematică-fizică) – uman.

    În anul 1990 se înființează din nou învățământul liceal în comuna Pecica sub forma Liceului Teoretic, având secția română și maghiară, cu profil real-uman. Liceul reprimește denumirea de „Gheorghe Lazăr” în anul 1994, funcționând ca liceu teoretic cu profil real (matematică-fizică) – uman, urmând ca din 1999, profilul real să devină matematică-informatică. Reforma din învățământul românesc a condus la ideea transformării liceului în Grupul Școlar „Gheorghe Lazăr”, cu filieră teoretică-matematică-informatică și uman, prin adăugarea în planul de școlarizare a unei clase de școală profesională, pe profil prelucrare-finisare lemn.

  •  
  • În Pecica sunt respectate tradițiile folclorice iar echipele de dansuri populare în frumoase costume specifice, au participat la numeroase concursuri. Costumul local pentru fete este compus din: „spătoi” care reprezinta cămașa femeiască, de obicei din in, ornamentată numai pe mâneci cu motive florale cusute în fir metalic. Peste aceasta, la nivelul brâului e „spacelul” ornamentat cu motive florale tot cu fir. La fel sunt ornamentate și „cârpa” în cap și „zadia”. Fusta, respectiv „poalele” sunt confecționate din materiale albe sau înflorate.

    Costumul bărbătesc este format din cizme, „cioareci” din lână prevăzuți cu „bragle” cu tricolor, iar la buzunare cu material negru în forma „cozii de păun”. Cămașa ca și în cazul costumului femeiesc, tot din in, brodată pe piept „cu alb pe alb”. „Laibărul”sau „zobonul” sunt confecționate de obicei din material sclipitor. Pe timp rece costumul este prevăzut și cu un suman.

    Minoritățile maghiară și rromă și-au păstrat, de asemenea, elementele tradiționale în ceea ce privește portul popular.

    Pentru pătrarea culturii și tradiției locale, în oraș funcționează două ansambluri folclorice: PĂSTRĂTORII TRADIȚIEI și BÚZAVIRÁG (al minorității maghiare).

    Cele două ansambluri de dans popular au repetiții săptămânal și, cu ocazia sărbătorilor locale, prezintă dansuri cu specific local sau din alte regiuni. Dansatorii fac parte din mai multe generații (mai ales la Búzavirág): de la copii de școală primară, la adulți.

    Ansamblurile pecicane sunt cunoscute și în afara localității, BÚZAVIRÁG lăudându-se cu o existență neîntreruptă de 25 de ani, fiind printre puținele ansambluri maghiare de o asemenea longevitate din regiune.

    Pentru pătrarea culturii și tradiției locale, în oraș funcționează trei ansambluri folclorice: PĂSTRĂTORII TRADIȚIEI, BÚZAVIRÁG (al minorității maghiare) și ROMAFLORES (al minorității rome), precum și o orchestră țigănească apreciată, numită ROMABAND.

  • Deși economia orașului este una predominant agrară, în ultima perioadă sectorul economic secundar și terțiar au avut evoluții ascendente. Alături de agricultură, industria petrolului și a gazelor naturale este bine reprezentată aici. Deschiderea punctului de frontieră de la Turnu și punerea în valoare pentru viitor a zăcămintelor de ape termale ar putea fi atuurile cele mai importante pentru dezvoltarea economică a orașului.

  • Pecica poate deveni și un punct de atracție turistică prin punerea în valoare a ansamblului urban din zona bisericii romano-catolice, mediatizarea

    Parcului Natural Lunca Mureșului și nu în ultimul rând prin canalizarea investițiilor în acest sector de activitate.

    Parcul Natural Lunca Muresului

    România cumuleaza pe un teritoriu relativ restrâns forme de relief si formatiuni geologice de-o intensa varietate, alcatuind laolalta cu flora si fauna un bogat cadru natural, care a pastrat un echilibru biologic stabil, unele perimetre ramânând total nemodificate. Necesitatea pastrarii unor peisaje de mare valoare stiintifica si estetica din natura a fost energic sustinuta de Petre Antonescu, care înca din 1907 a relevat necesitatea adoptarii actelor legislative pentru protectia naturii, fara de care „nu s-ar putea concepe sensul practic si durabil al rezervatiilor naturale”.

    În afara de Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, care detine triplu statut de protectie internationala, în România sunt certificate (H.G. nr. 230 publicata în M.O. nr. 190/2003) 11 parcuri nationale si 6 parcuri naturale. Parcurile naturale au fost mai târziu definite de Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (UCIN), ele reprezentând un teritoriu relativ întins, ce cuprinde suprafete naturale autentice alaturi de peisaje în care se simte mâna omului. O asemenea zona este Lunca Muresului, unde de-a lungul ultimelor secole regimul natural a fost influentat de amenajari hidrotehnice (diguri, lucrari de desecare), interactiunea râului cu împrejurimile sale nefiind însa niciodata întrerupta. Directia Silvica Arad a facut demersurile necesare pentru declararea unei suprafete de 17 000 de hectare din aceasta zona ca Parc natural, în aval de orasul de pe Mures.

    Initiativa a fost sustinuta de toate institutiile (silvice, de mediu si gospodarirea apelor) din judetele Arad si Timis si a avut suportul stiintific al specialistilor de la Universitatea „Vasile Goldis” si de la Universitatea de Vest din Timisoara. Pentru realizarea proiectului, Directia silvica Arad beneficiaza de 2 670 000 euro, din care 2 000 000 euro prin programul Phare si 670 000 euro cofinantare de la Regia Nationala a Padurilor. În sedinta din 14 martie 2003, Comisia Monumentelor Naturii a Academiei Române a avizat constituirea ariei protejate Parcul natural Lunca Muresului, care se întinde pe o suprafata de 2 900 hectare în judetul Timis (Padurea Cenad, Insula Mare Cenad si Insulele Igris) si pe cca 14 100 hectare în judetul Arad. În planul de management al Parcului natural Lunca Muresului, cel mai nou parc de acest fel din tara si cel mai mare din vestul tarii, se prevede si dezvoltarea turismului în armonie cu cerintele protejarii si conservarii diversitatii habitatelor si peisajelor din regiune.

    Parcul natural Lunca Muresului reprezinta un ecosistem tipic de zona umeda de mare diversitate, cu ape curgatoare si statatoare, cu paduri (stejar pedunculat, frasin), galerii de salcii si plopi, zavoaie si sleauri de câmpie. Exista suprafete unde se întâlnesc plante erbacee rare sau pe cale de disparitie ( plevita), un numar destul de mare fac parte din „Lista rosie a plantelor superioare din România” ca specii vulnerabile: forfecuta balsii, inarita, chiminul porcului, stupinisa, stevia de balta, cornaci. Ihtiofauna se caracterizeaza printr-o mare diversitate; numai aici, pe Murea, exista cosacul cu bot, morunasul, caracuda, somnul pitic, fusarul mare. Toate cele 6 specii de reptile si 9 de amfibieni identificate pâna acum sunt specii protejate, inclusiv pe plan international. Un numar de peste 200 de specii de pasari îsi afla în Parcul natural Lunca Muresului loc de cuibarit si de pasaj, aproape toate fiind cuprinse în anexele Conventiei de la Berna ca specii ocrotite; acvila tipatoare mica, cormoran mare, stârc de noapte, precum si efective mari de stârci cenusii, pescarusi razâtori, stârcul si corcodelul mic, prigorii, cea mai mare colonie de lastuni de mal de pe întregul curs al râului. Dintre mamifere se remarca vidra, dar si un numar mare de cerb carpatin, lopatar, caprior, mistret.

    Ziridava

    Enumerând orasele Daciei, geograful grec Claudius Ptolaemeus, în lucrarea sa „Geographia” mentioneaza în extremul vest al Daciei localitatea Ziridava. Este îndeobste cunoscut faptul ca, desi Ptolemeu traieste în secolul II e.n. el rezuma stiri geografice mai vechi începînd cu Agrippa care a trait pe vremea lui Augustus, pîna la cartografii anonimi de pe timpul lui Marcus – Aurelius.

    Din analiza datelor furnizate de „Geographia” lui Ptolemeu reiese ca el a folosit la redactarea lucrarii sale îndeosebi hartile lui Marinus din Tyr. Ptolemeu cunoaste deja pe iazigi între Dunare si Tisa, populatie patrunsa aici imediat dupa moartea lui Augustus. Deci, în ce priveste stirile despre Dacia se inspira dintr-un izvor nu anterior secolului I e.n. identificarea exacta a toponimicelor date de Ptolemeu, cu toata indicarea coordonatelor geografice, se poate face cu destula greutate si numai pe baza materialelor arheologice printre care, bineînteles, locul de frunte îl ocupa inscriptiile. Numai atunci cînd si inscriptiile atesta numele localitatii, identificarea poate fi facuta cu siguranta. Cînd însa numele nu figureaza în inscriptii, identificarea ramîne ipotetica, asa cum este si în cazul încercarii de fata. 0 analiza aprofundata a datelor furnizate de Ptolemeu, singurul izvor de geografie antica mai amanuntit pentru teritoriile de la nordul Dunarii, ajuns pîna la noi, a fost facuta de Vasile Pârvan în monumentala sa opera Getica. Ocupîndu-se cu fiecare localitate în parte, în ce priveste Ziridava V. Pârvan arata ca Ptolemeu aseaza acest oras în extremul vest al Daciei, catre Tisa mijlocie si ipotetic îl identifica cu Cenadul de azi, localitate situata pe malul stîng al Muresului. Analizînd însa si numele, Pârvan ajunge la concluzia ca el este „bun getic”.

    Ziridava este mentionata numai de Ptolemeu si lipseste din itinerariile romane ulterioare ca Tabula Peutingeriana sau geograful Ravenat. V. Pârvan propunea identificarea Ziridavei cu Cenadul de azi (r. Sînnicolaul Mare, reg. Banat) pe baza descoperirilor de materiale arheologice romane facute aici. Intr-adevar, înca de la 1868, în mijlocul satului Cenadul vechi, cu prilejul saparii temeliilor bisericii noi, s-au descoperit caramizi romane, dintre care multe cu stampila legiunii XIII Gemina (CIL, III, 1629, 1018, 8065), un fragment de sarcofag, o piatra cu inscriptie fragmentara (CIL, III, 6272) si un denar de la Faustina. Tot de aici se mentioneaza mai tîrziu, aparute cu ocazia diferitelor lucrari edilitare, alte materiale arheologice romane: greutati, olane, monede de la împaratii Claudius II Gothicul, Aurelian, Probus si Constantius Caesar, fragmente ceramice, capitele de coloane, fibule etc. Pîna acum nu s-au facut sapaturi sistematice pe teritoriul comunei. Pe baza materialelor descoperite întâmplator se presupune ca la Cenadul Mare, pe malul stîng al Muresului, exista în epoca romana o asezare cu caracter militar, avînd probabil misiunea de a supraveghea transporturile pe Mures.

    Daca locuirea în epoca romana la Cenad ne este dovedita prin abundente materiale arheologice, deocamdata nu cunoastem de aici decît doar cîteva fragmente ceramice dacice provenite din descoperiri întîmplatoare, fãra precizarea punctului topografic în care s-au gasit. Fragmentele ceramice se pastreaza în Muzeul regional al Banatului din Timisoara. Asa dar, pîna acum nu se cunoaste aici o asezare dacica din secolul I care sa justifice calificativul de oras. In schimb, tot pe Mures, de data aceasta pe malul drept al rîului, nu departe de Cenad, în hotarul orasului Pecica, jud. Arad, se cunoaste o întinsa si bogata statiune dacica care a depasit cadrul unei mici asezari rurale si care poate fi identificata, dupa parerea noastra, cu Ziridava lui Ptolemeu.

    Pentru lamurirea uneia dintre problemele putin cercetate din istoria patriei noastre ai anume acea a dacilor din vestul tarii, în 1960 a luat fiinta santierul arheologic Pecica. In aceasta localitate, bine cunoscuta în literatura arheologica pentru epoca bronzului se facusera numeroase descoperiri de materiale dacice. Cea mai mare parte a acestor materiale au ramas însa nepublicate si se pastreaza în muzeul din Arad. Cele mai multe materiale dacice provin din sapaturile lui Laszlo Domotor facute în anii 1898-1900, 1901 si 1902 la „Santul Mare”. în acelasi punct, în afara de L. Domotor, au mai fscut sapaturi M. R o s k a în 1910-1911, 1923-1924 si Dorin Popescu în 1943. Atentia tuturor acestor cercetatori s-a concentrat însa, asupra asezarii din epoca bronzului situata pe acelasi loc, care a dat numele culturii Pecica, neglijînd total sau aproape total vestigiile dacice pe care abia daca le mentioneaza.

    Santul Mare

    „Santul Mare” este o movila situata pe malul drept al Muresului în hotarul comunei Pecica (fost Rovine), la aproximativ 7 km de localitate, în imediata apropiere a hotarului comunei Semlac. Ea are forma ovala, masurînd în lungime 120 m, iar în latime 60-70m. Orientarea movilei este cu axul lung pe directia nord-est-vest, paralel cu cursul Muresului si face parte din a doua terasa fluviala a Muresului, de care a fost separata printr-un sant enorm ce o înconjoara pe toate laturile, în afara de cea de est-sud-est, unde printr-o panta abrupta este despartita de terasa pe care curge astazi Muresul. In felul acesta, movila are o fortificatie puternica alcatuita din santul despre care am vorbit, fara sa putem preciza daca fortificarea este naturala, adica, movila sa fii fost separata de restul terasei printr-un brat al Muresului, sau daca este o fortificatie artificiala, facuta de oameni în scopul fortificarii asezarii de pe movila. Fara sa fii facut cercetari, credem ca santul este natural avînd în vedere ca el masoara peste 60 m largime la gura. Problema fortificatiei va constitui obiectul unor cercetari viitoare.

    Sapaturile, începute în anul 1960, au fost continuate si în vara anilor 1961 si 1962. Cele trei campanii de sapaturi au avut scopul de a lamuri locuirea dacica a „Santului Mare”, locuire atestata prin numeroase descoperiri de materiale dacice facute de cei care sapasera înainte pe acest loc. Departe de a fi terminate, sapaturile de la Pecica au dovedit existenta, pe platoul fortificat, a unei mari asezari dacice cu doua nivele de locuire. Deocamdata nu putem preciza limita cronologica a celor doua nivele de locuire. Fiind vorba de sapaturi destul de limitate, concluziile cu privire la cronologie sînt ipotetice, lipsind deocamdata indicii sigure pentru fixarea în timp a limitelor celor doua nivele, în ultimul nivel (numit de noi dacic II) au fost descoperiti doi denari de argint romani republicani, emisi unul în 46-45 î.e.n. si al doilea în anul 43 î.e.n. Ceramica descoperita în acest nivel este lucrata cu mîna sau la roata, predominînd ceramica fina cenusie lucrata la roata de aspectul ceramicii tîrzii (La Tene III) care se dateaza în secolul I î.e.n. – I e.n. Deocamdata lipseste cu desavîrsire ceramica romana de import ceea ce ne îndreptateste sa presupunem ca asezarea n-a dainuit prea mult în era noastra. Monedele republicane ne indica doar o perioada de existenta a asezarii si anume a doua jumatate a secolului I î.e.n. Aceluiasi nivel îi apartine si un vas mare rosu, lucrat la roata, cu buze în trepte, care îsi are perfecte analogii în ceramica de la Gradistea Muncelului, fapt ce ne îndreptateste sa ne gîndim la sfîrsitul secolului I e.n. si începutul secolului II. Pentru începutul secolului II pledeazs si un denar de argint al lui Traian gasit întîmplator în toamna anului 1961 la „Santul Mare” si pastrat în Muzeul din Arad. Deci, nivelul dacic II s-ar data în secolul I î.e.n., poate a doua jumatate, dupa cum o dovedesc monedele si ar tine pîna la începutul secolului II e.n.

    In privinta nivelului vechi (dacic I) elementele de datare sînt si mai putine. Existensa în acest nivel a vasului fructiera negru lustruit lucrat cu mîna care lipseste din nivelul II si a unui vas care aminteste traditia hallstattiana, precum si un fragment de fibula apartinînd unei variante a tipului Neuheim ne indica o data anterioara secolului I î.e.n. La o datare prea timpurie însa, nu ne putem gîndi pentru ca în nivelul I întîlnim ceramica cenusie fina lucrata la roata în cantitate destul de mare. Asadar, deocamdata trebuie sa ne multumim doar cu ipoteza ca primul nivel dacic se dateaza anterior secolului I î.e.n. si probabil ca nu depaseste secolul II î.e.n. Intre cele doua nivele nu exista un hiatus. Este foarte probabil ca asezarea sa fi fost distrusa de un atac si apoi refacuta.

    Pîna acum a fost cercetat si dezvelit pe suprafete mai mari ultimul nivel dacic de locuire. Pe platou, în interiorul fortificatiilor, au fost descoperite mai multe cladiri de forma patrulatera, una dintre ele cu absida si un mic sanctuar rotund. Sanctuarul este alcatuit dintr-o vatra de foc centrala, probabil pentru jertfe, înconjurata cu stîlpi grosi, dar putin adînci, din lemn. Diametrul sanctuarului este de 7 m. Deosebit de interesanta este succesiunea stîlpilor si anume : sase stîlpi rotunzi urmati de un stîlp mai mare patrulater, ceea ce aminteste îndeaproape sanctuarul mare rotund de pe terasa XI de la Gradistea Muncelului, interpretat ca sanctuar-calendar. In privinta tehnicii de constructie a cladirilor, în afara de sanctuar, putem spune urmatoarele : peretii au fost facuti din pari de lemn îngraditi cu nuiele apoi lipiti si fetuiti cu lut. Cladirile au fost acoperite cu stuf si alte paioase. Podeaua era facuta din lut galben bine batut si pomestit. Intr-una dintre cladiri s-au descoperit creuzete pentru turnat metal lichid, tipare de lut ars, o nicovala de fier, dalti mici de bronz, multe obiecte marunte ca fibule, aplici, catarame, oglinzi, nasturi etc. Pe baza obiectelor amintite se poate presupune ca aceasta cladire a apartinut unui mester ce se ocupa cu confectionarea pieselor marunte. Existenta tiparului pentru inele si daltitele de bronz, precum si multimea obiectelor de podoaba ne îndreptatesc sa presupunem ca mesterul se ocupa cu confectionarea podoabelor, deci un giuvaergiu.

    In legatura cu constructiile de pe platoul fortificat trebuie sa spunem ca ele sînt foarte apropiate unele de altele, uneori distanta dintre ele fiind doar de 1 m.

    In vara anului 1962 s-au facut cîteva sondaje de verificare în imediata apropiere a movilei, pe sesul din jur, în afara santului. Aceste sondaje au dovedit ca asezarea dacica nu s-a limitat numai la platoul înconjurat de sant ci ea s-a întins mult mai mult pe cîmpia deschisa din apropiere si ca platoul reprezenta doar punctul fortificat al asezarii. Spre deosebire de locuintele din interiorul fortificatiei care sînt toate de suprafata, cele din afara sînt adîncite în pamînt, bordeie, cu un inventar saracacios, contrastînd cu bogatia celor din interiorul fortificatiei. Aceasta este o dovada sigura a existentei stratificarii sociale.

    In cursul sapaturilor, atît pe platou cît si în afara lui, s-au descoperit numeroase gropi de provizii pentru cereale, multe dintre ele lucrate deosebit de îngrijit. Toate acestea dovedesc cs ocupatia principala a locuitorilor, în epoca dacica, era agricultura. Alaturi de agricultura, asa cum a aratat studiul oaselor de animale descoperite, un loc important în economie îl ocupa cresterea vitelor si, într-o masura mai redusa, vînatoarea. Mestesugurile sînt si ele bine reprezentate dupa cum o dovedeste atelierul despre care am vorbit.

    Din sumarele date pe care le-am prezentat, credem ca reiese cu prisosinta faptul ca la Pecica avem de a face cu o mare asezare dacica, care foarte probabil alcatuia un centru întarit tribal sau poate a unei uniuni tribale, un „poleis” – dupa Ptolemeu, integrat în statul dac. Aceasta asezare întarita constituia si un centru economic caracterizat prin productie de marfuri, dupa cum o dovedeste atelierul asa de bine utilat al giuvaergiului. Prezenta negustorilor autohtoni sau straini este dovedita prin numeroase obiecte de import. Extinderea mare a asezarii, precum si toate cele aratate, ne îndreptatesc a încadra asezarea dacica de la Pecica între acele oppida dacice, cum sînt cele de la Poiana si Popesti, pe care credem ca nu gresim identificînd-o cu Ziridava lui Ptolemeu, care corespunde ca longitudine si latitudine cu asezarea de la Pecica.

    Dupa cîte se pare asezarea dacica a luat sfîrsit odata cu cucerirea Daciei de catre romani, desi este plasata în afara granitelor provinciei. Fiind situata însa, pe Mures, în imediata apropiere a granitei romane, este foarte probabil ca asezarea sa fi fost distrusa de catre acestia. In orice caz este sigur ca ea a luat sfîrsit printr-un violent incendiu ale carui urme sînt vizibile peste tot si n-a mai fost locuita dupa secolul II e.n. In epoca feudala promontoriul a fost întrebuintat ca cimitir în secolul XI-XII. Este foarte probabil ca tocmai datorita acestui fapt, adica distrugerii asezarii la începutul secolului II e.n. localitatea sa nu mai fie amintita de itinerariile romane. Singurul izvor care o mentioneaza este ,,Geographia” lui Ptolemeu care se inspira, pentru Dacia, dintr-un izvor din secolul I e.n., data la care Ziridava mai era înca în picioare.

    FERMA DE BIVOLI

    Dintr-un teren gol din vecinătatea digului de apărare al orașului împotriva inundațiilor și al Parcului Natural „Lunca Mureșului” la doar o stradă de centrul orașului, a „răsărit” o investiție care va deveni, cu siguranță, o atracție a orașului, mai ales în rândul copiilor și al familiilor.

    Este vorba despre Ferma de Bivoli, realizată de Primăria orașului Pecica, în colaborare cu consiliul local al orașului Mórahalom, din Ungaria și Asociația Ecologică Natura Pecica prin  proiectul intitulat „Program de reabilitare a biotopelor de sărătură și de apă pe terenuri ocrotite prin creșterea și folosirea speciilor autohtone”, derulat în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România 2007 – 2013, finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională și de cele două state membre.

    Ferma a fost concepută inițial pentru un efectiv de zece animale, nouă bivolițe de lapte și un bivol, dar care s-au înmulțit între timp.

    S-a propus reintroducerea la orașul Pecica a unei populații de bivoli care, prin pășunat, să revigoreze flora originară din Parcul Natural Lunca Mureșului și să elimine vegetația neautohtonă.

    În cadrul fermei s-a avut în vedere construirea unui grajd pentru adăpostirea animalelor pe timpul iernii, a unui imobil care să găzduiască un cabinet veterinar, precum și locuințe pentru cei care lucrează la fermă.

    Suprafața de pășunat este de 11,2 hectare. Bivolul este un animal compatibil cu necesitățile zonei, atât din punct de vedere biologic, cât și economic.

    Ferma va atrage un număr sporit de turiști, în special copii, pentru care urmărirea acestor animale interesante ar fi o lecție practică de biologie și un prilej de a petrece mai mult timp în aer liber.

  •  
  • Roman (Romulus) Ciorogariu (născut în 6 decembrie 1852, decedat la 21 ianuarie 1936 la Oradea) a fost episcop al Bisericii Ortodoxe Române, membru de onoare al Academiei Române.
    Pero Seghedinaț – s-a născut în jurul anului 1655 și a fost organizatorul răscoalei din 1735. A condus masele de răsculați români, maghiari și sârbi împotriva Imperiului Habsburgic. Trădat și arestat la Arad, Petru Seghedinat a fost executat prin tragere pe roată, corpul său fiind spintecat în patru părți, din care una a fost expusă în fața casei sale din Pecica.
     Groful Klebelsber Kunó – jurist, deputat, ministru ungar de Interne, apoi al Cultelor și Educației Publice, reformatorul sistemului de învățământ din Ungaria s-a născut la 13 noiembrie 1875 la Pecica. La vârsta de doi ani își pierde tatăl, ia mama lui decide să se mute, împreună cu băiatul,  la Székesfehárvár (Ungaria) la familia sa.

  • Cele mai importante evenimente din orașul Pecica și satele aparținătoare sunt:
    – Ziua Orașului (sărbătorită în luna mai),
    – Întâlnirea Internațională a Radioamatorilo (mai),
    – Ziua Copiilor și concursul de interpretare pentru copii Tip Top Minitop (iunie)
    -Ziua Satului Turnu și Întâlnirea Naționalităților din Turnu (iunie)
    -Festivalul MotoRock (iulie) dedicat iubitorilor de muzică rock și a celor pasionați de motociclete
    -Ziua Satului Sederhat (iulie)
    -Prazincul de Pită Nouă (august) cea mai mare și veche sărbătoare locală, marchează sfârșitul    secerișului și pâinea cea nouă
    -Ziua Națională (1 decembrie)
    -Festivalul Colindelor (decembrie)
    -Pomana Porcului (decembrie)
    -Revelionul
    -Hramurile bisericilor, lansări și evenimente culturale, diferite competiții, demonstrații și gale sportive.

     

  •  
  • Woluwe-Saint-Pierre, Belgia

    Battonya, Ungaria

  •