Primaria Comunei Sandominic

Categorie
Judetul Harghita
  • Judet: Harghita
    Localitate: Sandominic
    Adresa:  Str Principala nr 507
    Telefon:  0266-336005
    Fax:  0266-336005
    E-mail:  primaria_sandominic@yahoo.com
    Website:
    Primar:

    Pozitionare:

    Populatia:

    Total locuitori: 0
    Nationalitate:
    Religie:

    Suprafata: 10 km2

  •  

    Data nasterii:
    Studii/Profesie:
    Stare civila:
    Copii:
    Nepoti:
    Functia si
    nume partid:
    Independent: Nu
    Mandat primar
    din anul:
    Date contact
    Telefon:
    E-mail:
    Website:
    Realizari

  • Sandominic este satul natal al lui Márton Áron (1896-1980), episcopul romano-catolic vestit al Alba-Iuliei, este cea mai nordică și cea mai mare așezare rurală din Ciucul de Sus. În anul 1992 avea 6.678 locuitori. Înainte de 4 august 1967 avea în componență și orașul Bălan de azi. Vatra satului este în valea Oltului și ai afluenților acestuia, la 29 km nord de Miercurea-Ciuc, pe traseul DN 12. Bălan se află la 11 km nord pe traseul DJ 125. Stația CFR în mod curios poartă numele de Izvorul Olt.

     

     Poarta din lemn a lui Fodor Imre (nr. 1529) înălțat în 1868 este declarat monument conform registrului monumentelor ale județului Harghita din 1992.

    Memorialul de la Fagul Ciobanului

    Cardinalul Báthori Endre (András), principele Transilvaniei, după bătălia de la Șelimbăr s-a refugiat spre Polonia prin Moldova din fața armatei lui Mihai Viteazul. Pe drum, pe data de 3 noiembrie 1599 a fost atacat și decapitat împreună cu garda sa de corp de către localnicii Nagy Kristály András și Balázs Mihály (poreclit ulterior Ördög Balázs – ördög înseamnă drac – și executat pentru fapta sa). Bunurile principelui care a trăit numai 33 de ani au fost păstrate la parohia din Cârța, ulterior trimise la Alba-Iulia. Capul principelui a fost dus de către făptuitori lui Mihai Viteazul. Papa Clement al VII.-lea, ca urmare a faptei abominabile a pedepsit întreg satul. Crucea comemorativă a fost înălțată în anul 1816. Memorialul se află la distanță de 5,5 km nord de localitate, pe versantul sud-estic al dealului Fagul Ciobanului (1108 m).

  •  
  •  
  • Sandominic are industrie de prelucrare proprie și carieră de importanță regională. Este punctul de plecare spre Bălan, stația de cale ferată deservește și minele din acest mic oraș.
  •  Localitatea este bogată în tradiții folclorice, având și un muzeu folcloristic propriu
  • Printre obiectivele turistice ale localitatii se numara biserica romano-catalica și muzeul comunal.

     

    Biserica romano-catolică construită în 1795 păstrează multe fragmente dintr-o biserică anterioară, probabil din secolul al XIII-lea, este declarată monument conform registrului monumentelor ale județului Harghita din 1992. Statuia Maicii Domnului este opera atelierului de sculptură de la Șumuleu, datează din secolul al XV-lea. În curtea bisericii este o cruce înălțată în memoria cardinalului Báthori Endre ucis pe teritoriul satului.

    Peretele exterior al bisericii poartă basorelieful ce-l înfățișează pe Márton Áron (1896-1980), episcopul romano-catolic vestit al Alba-Iuliei, fiu al satului. Portretul a fost dezvelit cu ocazia centenariului nașterii, la 28 august 1996.

    Din biserica din Sândominic a fost preluată și vestita pictură pe lemn ce înfățișează încoronarea Maicii Domnului, păstrat azi în Muzeul Secuiesc al Ciucului. Tabloul a fost găsit ascuns de către Domokos Pál Péter și preotul paroh Boga István.

    O altă placă comemorativă a episcopului Márton Áron (1896-1980) se găsește pe clădirea ce se află pe locul casei natale. Pe data de 28 august 1996 în centrul satului a fost ridicat și un monument comemorativ, opera sculptorului Szervátiusz Tibor.

    Din anul 1787 datează biserica greco-catolică din lemn din strada Cimitirului. Satul are și biserică ortodoxă. Cele două biserici sunt fără enoriași.

    În locul numit „Gábor-kert” este monumentul martirilor din 8 octombrie 1944. Aici au fost executați 14 localnici.

     

    Muzeul comunal (muzeul satului) își are sediul în Casa de cultură, având un tezaur bogat, format în principal din mobilă pictată făurită de meșterii locali din perioada 1770-1896.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •