Primaria comunei Siria

Categorie
Judetul Arad
  • Judet: Arad
    Localitate: Siria
    Adresa:
    Str Regiment 85 Infanterie nr 184, Șiria, Județ Arad
    Telefon: 0257-531101
    Fax: 0257 –-531449
    E-mail: primariasiria@yahoo.com
    Website: www.primariasiria.ro
    Primar: Valentin Bot

    Pozitionare:

    Teritoriul administrativ al comunei are o suprafață de 12106 ha și se desfășoară la contactul dintre Câmpia Aradului cu Munții Zărandului.

    Din punct de vedere administrativ comuna este alcătuită din trei sate: Șiria – sat reședință de comună situat la o distanță de 28 km față de municipiul Arad, Galșa și Mâsca
    Populația comunei număra la ultimul recensământ 8140 locuitori din care 81,3% erau români, 4,4% maghiari, 12,0% rromi, 1,8% germani, 0,2% ucrainieni și 0,3% alte naționalități și populație nedeclarată.

    Potențialul turistic al comunei este unul de mare valoare. Ruinele Cetății Șiriei, cetate ce a avut un rol deosebit în istoria României, este unul dintre cele mai importante obiective turistice ale comunei. Cetatea este datată din secolul al XIII-lea și de-a lungul timpului a fost posesiunea lui Iancu de Hunedoara (1444), a fost ocupată de răsculații lui Gheorghe Doja, a fost garnizoană militară a lui Mihai Viteazu, fiind considerată un important punct strategic al regiunii, rol jucat pînă în anul 1785 când afost distrusă de trupele habsburgice. În 13 august 1949 armata maghiară condusă de Görgey Arthur, pe câmpia aflată sub cetatea Șiria a capitulat în fața generelului rus Rüdiger. Depunerea armelor de la Șiria a însemnat sfârșitul revoluției din 1848-49.

    De această comună se leagă numele a două mari personalități: Ioan Slavici – scriitor român (1848-1925) și Emil Monția – compozitor român de mare valoare. Amintirea acestora este evocată în cadrul expozițiilor permanente ale Muzeului Memorial „Ioan Slavici” găzduit în castelul „Bohuș”, monument de arhitectură construit în stilul neoclasic și datat din anul 1838.
    În fața muzeului, busturile lui Ioan Slavici și Mihai Eminescu, stau alături de statuia baronesei Antonia Bohuș și bustul lui Ioan Rusu Șirianu, obiective înscrise în patrimoniul cultural al țării.

    Alte obiective turistice de mare valoare sunt biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Șiria – monument de arhitectură datat din 1700-1750, mormântul lui Emil Monția, biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Galșa – monument de arhitectură datat din anul 1746, castelul construit în stil baroc din Galșa – monument de arhitectură datat din secolul al VII-lea, biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Mâsca – monument de arhitectură datat din anul 1703, mănăstirea și schitul Feredeu și nu în ultimul rând pensiunile turistice și viile șirienilor ce urcă pe versanții vestici ai Zărandului până sub vârful Cucurbăta.

    Populatia:

    Total locuitori: 8140
    Nationalitate:  romani, maghiari
    Religie:

    Suprafata: 121.06 km2

  • Data nasterii:
    Studii/Profesie:
    Stare civila:
    Copii:
    Nepoti:
    Functia si
    nume partid:
    Independent: Nu
    Mandat primar
    din anul:
    Date contact
    Telefon:
    E-mail:
    Website:
    Realizari

  • Prima atestare documentară a localității Șiria, veche reședință de cnezat, datează din anul 1169. Satul Galșa este atestat documentar între 1202-1203 și satul Mâsca este atestat documentar în anul 1331.

    Depășind etapa preistorică, semnele unei locuiri dacice, continuată apoi cu una romană, sunt atestate în zonă de unele documente.

     

    În privința etapei dacice, sunt aduse, de pildă, argumente serioase că Ziridava antică ar trebui căutată la Șiria (Syri în documentele medievale). Unul dintre argumente se referă la coincidența dintre coordonatele Ziridavei (conform celor furnizate de Ptolemeu) și cele ale Șiriei, menționate recent de Teodor Vostinaru. În orice caz, sunt dovezi ale existenței unei cetăți dacice (dava), care este plauzibil să fie antecesoarea uneia dintre cetățile feudale de aici. Cel mai plauzibil amplasament ar fi Cetatea Șiria, care ocupa un sit specific pentru o cetate dacică, sau cel de la est de cetatea medievală, unde toponimul Cetatea cea bătrână se referă la o înălțime asemănătoare cu cele ale davelor dacice și atestă existența unei mai vechi fortificații. Sigură este și descoperirea în punctul Jitei a unei așezări dacice din secolele II-III d. C.

     

    În etapa romană, deși zona nu făcea parte din cele trei provincii romane, numeroase urme arheologice pledează pentru o staționare romană aici, cel puțin între 106-271, deci pe perioada ocupației Daciei de către romani, până la retragerea la sud de Dunăre. Urmele unui turn descoperit în apropierea cetății medievale se consideră a fi de origine romană. De asemenea, au mai fost descoperite monezi romane și ceramică romană în zona cetății

    În perioada premedievală, peste teritoriul podgoriei Șiriei trec numeroase popoare migratoare. În ciuda acestor invazii, zona Șiriei este locuită în continuare.

     

    Odată cu instituirea aici a Regatului Maghiar, documentele și datele referitoare la la zonă și la așezarările sale sunt mai numeroase și mai sigure.

    O atestare timpurie a Șiriei datează din cca 1169, când se întărește o danie regală către mănăstirea din Saniob (în Bihor), prilej cu care sunt amintite 20 de vii cu 9 gospodării. Dania fiind întărită atunci, vechimea așezării ar fi evident mai mare.

     

    Prima atestare sigură și foarte cuprinzătoare a Șiriei se petrece îm 1331, când, printr-un document sunt amintite toate localitățile: Șiria (Syri), Galșa (Galosa), Mâsca (Nesth). Documentul este dat de regele Carol Robert de Anjou, care dăruiește cetatea lui Desideriu Szechz, pentru serviciile aduse coroanei.

    O serie de evenimente ulterioare demonstrează importanța locului și mai cu seama, a cetății. Cetatea este succesiv deținută de regalitatea maghiară, Gheorghe Brancovici, de Iancu de Hunedoara, de familia Bathorz. În secolul XV, sub regele Matei Corvin, domeniul cetății Șiria număra 99 de localități, iar în 1525, conform urbariului, are 121 localități, între care 3 orașe și mai multe târguri. Sunt consemnate 2037 familii de iobagi și jeleri. Șiria singură număra 103 capi de familie, din care 79 de iobagi viticultori.

     

    Până în momentul cuceririi otomane, Șiria trece prin momente extrem de grele: răscoale, asedii, distrugeri. Un moment important îl reprezintă cucerirea sa de către răsculații lui Gheorghe Doja, în 1514.

    În 1566, la puțin timp după ce devenise proprietatea lui Ioan Sisismund, Șiria, împreună cu Pâncota, Ineu și Dezna sunt cucerite de turci. Până în 1693, sub ocupație otomană, cetatea Șiriei nu este scutită de evenimente.

     

    În 1744 Șiria aparținea plasei Pâncota , apoi plasei Galșa. Doi ani după, Șiria devenea sediul plasei Zărand, după ce în 1745 devenise sediul comitatului omonim. În secolul XVIII Șiria era cel mai mare târg al județului , după Arad.

    După ce în 1918 s-a proclamat unirea zonei cu România, în 1919, la 17 aprilie, armata română intră în Șiria. După acest episod, în ciuda tentativei de a transfera sediul plasei la Pâncota, ea va rămâne la Șiria, până la noua împărțire teritorial administrativă din 1968, când devine sediu de comună.

     

  • Teritoriul administrativ al comunei are o suprafață de 12106 ha și se desfășoară la contactul dintre Câmpia Aradului cu Munții Zărandului. Din punct de vedere administrativ comuna este alcătuită din trei sate: Șiria – sat reședință de comună situat la o distanță de 28 km față de municipiul Arad, Galșa și Mâsca Populația comunei număra la ultimul recensământ 8140 locuitori din care 81,3% erau români, 4,4% maghiari, 12,0% rromi, 1,8% germani, 0,2% ucrainieni și 0,3% alte naționalități și populație nedeclarată. Potențialul turistic al comunei este unul de mare valoare. Ruinele Cetății Șiriei, cetate ce a avut un rol deosebit în istoria României, este unul dintre cele mai importante obiective turistice ale comunei. Cetatea este datată din secolul al XIII-lea și de-a lungul timpului a fost posesiunea lui Iancu de Hunedoara (1444), a fost ocupată de răsculații lui Gheorghe Doja, a fost garnizoană militară a lui Mihai Viteazu, fiind considerată un important punct strategic al regiunii, rol jucat pînă în anul 1785 când afost distrusă de trupele habsburgice. În 13 august 1949 armata maghiară condusă de Görgey Arthur, pe câmpia aflată sub cetatea Șiria a capitulat în fața generelului rus Rüdiger. Depunerea armelor de la Șiria a însemnat sfârșitul revoluției din 1848-49. De această comună se leagă numele a două mari personalități: Ioan Slavici – scriitor român (1848-1925) și Emil Monția – compozitor român de mare valoare. Amintirea acestora este evocată în cadrul expozițiilor permanente ale Muzeului Memorial „Ioan Slavici” găzduit în castelul „Bohuș”, monument de arhitectură construit în stilul neoclasic și datat din anul 1838. În fața muzeului, busturile lui Ioan Slavici și Mihai Eminescu, stau alături de statuia baronesei Antonia Bohuș și bustul lui Ioan Rusu Șirianu, obiective înscrise în patrimoniul cultural al țării. Alte obiective turistice de mare valoare sunt biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Șiria – monument de arhitectură datat din 1700-1750, mormântul lui Emil Monția, biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Galșa – monument de arhitectură datat din anul 1746, castelul construit în stil baroc din Galșa – monument de arhitectură datat din secolul al VII-lea, biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Mâsca – monument de arhitectură datat din anul 1703, mănăstirea și schitul Feredeu și nu în ultimul rând pensiunile turistice și viile șirienilor ce urcă pe versanții vestici ai Zărandului până sub vârful Cucurbăta.
  •  
  • Zăcăminte de piatră

    Păduri

  •  
  • Activități economice ale zonei:

    • Expluatare piatră
    • Industrie ușoara
    • Comerț
    • Viticultură
    • Vinificație
    • Ferme agricole și zootehnice

  • În zonă găsim un peisaj cu notabile calități, datorate în primul rând saltului spectaculos de peste 250 metri, care se petrece chiar pelinia mediană a satelor. Trecerea de la câmpie la versanții stâncoși ai masivului Zarand este însoțită de trecerea de la o vegetație specifică culturilor agricole de șes la combinația de ariditate și verde intens din zonele denivelate. Văile adânci și abrupte, șeile ascuțite și conglomeratul stâncilor care avansează până spre intravilanele localităților sunt nenumărate motive ale spectaculosului natural care s-a pus deseori în slujba omului.

    Cetăți cățărate pe vârfuri sau în puncte strategice, ruine de biserici care domină zona, așezări care se urcă pe versanții muntelui constituie replici din sfera tradiției edificării ale conformațiilor naturale. Se poate adăuga vegetația, care se concentrează în câteva locuri prin combinații interesante de păduri și lăstăriș sau păduri, ca și peisajul particular al teraselor cu viță de vie.

     

    Deasupra Șiriei se văd și acum ruinele cetății feudale, ridicată probabil în secolul al XIII-lea, la care se poate ajunge pe un drum bine practicabil, care pornește din centrul comunei. Se pare ca partea cea mai veche a fost donjon-ul, restul zidurilor adăugându-i-se treptat până în sec. XVI. In 1331 cetatea dispunea deja de o garnizoană însemnată condusă de un castelan. La construirea părților vechi ale cetății au fost folosite și cărămizi romane, ștampilate cu semnul Legiunii a XIII-a Gemina.

     

    Sub dealul cetății se poate vizita castelul Bohus, construit în prima jumatate a secolului al XIX-lea. Castelul constă dintr-un singur corp de clădiri cu 30 de camere. Partea principală are o fațadă și terasa prevăzute cu coloane dorice. Castelul reprezintă tipul conacului de câmpie, construit în stil neoclasic. In această clădire au fost duse tratative între generalul Gorgey, comandantul suprem al armatei revoluționare maghiare din 1848-1849, și generalul Frolov, împuternicitul țarist în preajma capitulării necondiționate din 13 august 1849. Convorbirile au avut loc în actuala sala a bibliotecii comunale.

     

    In castel este instalat muzeul memorial închinat marelui scriitor roman Ioan Slavici (1848-1925) născut la Siria. Muzeul, inaugurat în 1960, prezintă momente din copilaria, anii de școala primară petrecuți la Siria, apoi din anii studiilor de la Arad, Timișoara, Budapesta și Viena. Vizitatorul poate cunoaște astfel aspecte din vasta activitate literară, politică și pedagogică a lui Ioan Slavici. O serie de obiecte ale scriitorului sunt păstrate aici, cum ar fi biroul său de lucru, mobila din sufrageriea locuinței sale de la București, manuscrise, ediții din operele sale.

     

    Tot în castelul Bohus se găsește și o expoziție permanentă consacrată compozitorului Emil Montia (1887-1965). Născut la Șicula, cea mai mare parte a vieții sale a petrecut-o în comuna Șiria, trăind în casa din strada Spiru Haret nr. 130. Expoziția prezintă o serie de exponate care oglindesc viața și prodigioasă lui activitate muzicală, inspirată din nesecatul izvor al creației populare. Se poate vedea aici mobilierul camerei de lucru, pianul și violoncelul compozitorului, ca și diferite ediții ale principalelor sale lucrări: „Fata de la Cozia”, „Cercel”, „Moștenitorul”, „La fântana cu găleata”, etc.

     

  •  
  •  
  • Zilele Șiriei este o manifestare deja cunoscută de toți cei care au participat, an de an la petrecerea celor două seri fulminante de muzică, dans și distracție de cea mai bună calitate, fiind organizată de Consiliul Local, Primărie și Căminul Cultural. alături de SC DISCO CLASS, SC CORA-TAM SRL și SC FLAVICOM SRL din Șiria.

    La cules de vie – 2008

    Festivalul vinului – 2009

  • •    Dezvoltare turistică
    Domeniu: Altele
    Descriere:

    • Punere în valoare zona cetății Șiria
    • Modernizare drum acces cetate
    •    valorificare agricola; modernizare drumuri; constructie locuinte sociale;
    Domeniu: Retele apa
    Descriere:

    • Extindere canalizare
    • Extindere rețea apă
    • Alimentare cu gaz
    • Construcție locuințe sociale
    • Construire grădiniță cu program prelungit
    • Modernizare drumuri
    • Exploatare agricolă

  •  
  •