Primaria Orasului BREAZA

Categorie
Judetul Prahova
  • Judet: Prahova
    Localitate: Breaza
    Adresa: Breaza, str. Republicii, nr.82 B, Jud. Prahova.
    Telefon: 0244-340508
    Fax:0244-340428
    E-mail:  primariabreaza@yahoo.com
    Website: http://www.primariabreaza.ro
    Primar: RICHEA GHEORGHE

    Pozitionare:

    Orașul Breaza este așezat la intersecția paralelei 450 12 latitudine nordică și a meridianului 25038’ longitudine estică, în NV-ul județului Prahova, la 45 Km de reședință, municipiul Ploiești, pe străvechiul drum de legătură dintre Transilvania și București, situat pe valea Prahovei, și folosit de DN1(E 60) și magistrala feroviară ce leagă Bucureștiul cu vestul țării. Orașul este situat la 100 Km de București, 75 Km de aeroportul internațional Otopeni și 70 Km de Brașov.Breaza are o suprafață de 50,16 Km2, teritoriul său făcând parte din spațiul Subcarpaților de Curbură, fiind mărginit la nord de bazinetul depresionar al Comarnicului, iar la sud de Depresiunea Câmpina.În cadrul acestei văi renumite a Prahovei, localitatea prezintă unele particularități ce-i imprimă trăsături distincte și o anume personalitate geografică.Elementul dominant al peisajului subcarpatic este dat de relieful alcătuit din dealuri și văi, cu direcția NNV-SSE. Înălțimile scad treptat de la 800-1000m, în nord, la contactul cu muntele, la 400-450 m, în sud. Dealurile ce domină zona centrală a așezării sunt Gurga (Micul Caraiman-743 m), la vest, cu Monumentul Eroilor, și Sinoiu(numit și Străjiștea -742m), la est, aparținând comunei Cornu. Trei forme de relief sunt specifice peisajului subcarpatic brezean: văile, terasele și versanții. Cele trei forme sunt etajate, altitudinile cele mai mici fiind pe fundul văii Prahovei (425 m, la ieșirea din Breaza) și cele mai mari pe interfluvii. Terasa cea mai larg dezvoltată, numită terasa Câmpina, are la Breaza o altitudine relativă, deasupra văii, de circa 65 m, ea ocupând cea mai mare parte a vetrei așezării, ce include cartierele Capu-Câmpului, Breaza de Sus, Breaza de Jos, Podu-Vadului, Podu Corbului. Cartierele Nistorești și Frăsinet sunt așezate pe versanti, în timp ce cartierele Gura-Beliei și Valea Târsei sunt pe forme foarte variate de relief. Podul teraselor este favorabil locuințelor, căilor de transport, culturilor agricole, în timp ce fruntea teraselor afectată, parțial, de alunecări de teren, nu este propice acestora.Clima se înscrie în caracteristicile zonei temperat continentale, de deal, cu temperatură medie anuală de 8-9 C și precipitații de aproximativ 775 mm/an. Vânturile dominante bat dinspre NV, fiind favorizate și de orientarea văii Prahovei, dar 1/3 din an este calm, mai ales în perioada august-octombrie. Alte atuuri climatice sunt: durata mare de strălucire a Soarelui (circa 1880 ore), numărul mare al zilelor cu cer senin (130/an), aerul bogat în ioni negativi și ozon. Aici sunt caracteristice trăsăturile bioclimei sedativ-indiferentă (de cruțare), ce solicită foarte puțin sistemul nervos central și sistemul nervos vegetativ, precum și glandele cu secreție internă. Ca urmare stresul global anual are valori mici. Iată de ce Breaza este comparată cu vestita stațiune elvețiană Davos și este căutată pentru calitatea aerului.Apele sunt reprezentate de ape curgătoare (râul Prahova, pârâul Belia și o mulțime de văi cu scurgere temporară: valea Corbului, valea Bradului, valea Fiarelor, valea lui Marinică, valea lui Butură, pe stânga Prahovei, și valea Câmpului, Cacova, Sunătoarea, pe dreapta Prahovei), lacuri artificiale mici, de baraj hidroenergetic, pe râul Prahova, precum și de ape subterane. Prahova străbate localitatea de-a lungul a 11 Km și are un debit mediu de 7 m3/sec. Ca urmare a lucrărilor de valorificare a apei în microhidrocentrale, scurgerea este mult modificată. Breaza este în general săracă în izvoare, dar merită menționate izvorul sulfuros Cacova și izvorul Sunătoarea, care alimentează cu apă potabilă cartierele din sudul orașului.Biocenozele și solurile reflectă evoluția în timp a acestui spațiu subcarpatic, evoluție asupra căreia presiunea umană și-a pus amprenta, mai ales în ultimele două secole, prin defrișări și pășunat excesiv. Până la 600-700 m altitudine aceste păduri sunt alcătuite din gorun, iar mai sus de aceste altitudini, de fag, excesiv sau în amestec cu conifere. Presiunea umană a dus la modificări în structura arboretului, cât și în compoziția floristică. Cele mai răspândite soluri sunt din clasa cambisoluri (brune și brune acide) și din clasa argiluvisoluri (brun- roșcate și brun-roșcate podzolite).Populația orașului la recensământul din 2002 era de 18.199 locuitori, iar la cel din 2011, de 15.926 locuitori. Rezultă o densitate de 320 loc/Km2.Din punct de vedere economic este o localitate cu funcții mixte (industrială, agricolă și de servicii). Funcția industrială este dată de Uzina mecanică fină Hidrojet S.A., Fabrica de confecții Bianco Spino, profilată pe export, și mica întreprindere de mobilier urban Lavitex. Principala unitate agricolă este ferma pomicolă Borungoci. Resursele naturale oferă condiții bune de dezvoltare pentru turism, sănătate, învățământ.

    Populatia:

    Total locuitori:
    Nationalitate:
    Religie:

    Suprafata: 19 km2

  •  

    Data nasterii:
    Studii/Profesie:
    Stare civila:
    Copii:
    Nepoti:
    Functia si
    nume partid:
    Independent: Nu
    Mandat primar
    din anul:
    Date contact
    Telefon:
    E-mail:
    Website:
    Realizari

  • Certitudini privind începuturile istoriei la Breaza, datează de la începutul secolului al XVI-lea. Un document istoric din 1503, Registrele vigesimale brașovene, îl menționează pe Neagoe ot (din) Breaza, prezent la Brașov cu afaceri de negoț. Se presupune că acest Neagoe din Breaza, pomenit de registrele brașovene la 1503, este personajul amintit într-un hrisov domnesc, datat 27 mai 1510. Semnat de domnul Țării Românești, Vlad cel Tânăr, hrisovul menționa: „(…) am dăruit domnia mea acest de față hrisov al domniei mele prea cinstitului Vlastelin jupân Neagoe al lui Drăghici cu fiii lui(…) și nepoților lui , fiii lui Stoican, să le fie satele anume: Mărginenii toți (…) și Breaza toată, cu muntele ei de la Florei și de la Negraș (…)Sursa documentară din 1510 este completată de una epigrafică descoperită pe piciorului mesei din altarul bisericii ctitorite la Podu-Vadului mult mai târziu, în anul 1810. Acest izvor epigrafic menționează: anul 1510, numele unui oarecare Popa Gheorghe și numele localității Breaza.Dintre stăpânii de odinioară ai moșiei satului Breaza pentru secolul al XVI-lea sunt de amintit, Stoican, mort după 1510, spătarul Drăghici, vel vistiernicul Udriște, mort la 1548, apoi fiii acestuia, banul Udriște și spătarul Drăghici.La începutul secolului al XVII-lea, moșia Breaza era stăpânită de Elena din Mărgineni, soția lui Radu Șerban, domnul Țării Românești în perioada 1602-1611. Ulterior proprietar devine Elina din Sărata (fiica spătarului Drăghici, căsătorită cu Stoica din Bucov), Maria și Stana, fiicele lui Dumitrașco Filipescu.Un document din 19 iunie 1622, pomenește patru proprietari ai moșiei Breaza: boierii Filipești, negustorul Ghinea, jupanul Gregorie și Elena din Mărgineni. Aceasta din urmă a lăsat partea ei de avere fiicei sale, Elena (Elina), devenită prin căsătorie Cantacuzino(fapt amintit de Diata din 1667-1668).După moartea acesteia, la 2 martie 1687, fiul ei Șerban Cantacuzino (domn al Țării Românești în perioada 1678-1688), a stricat de mai multe ori Diata și a îm- părțit moșia după bunul său plac. Partea sa de moșie la Breaza a rămas în stăpânirea fiului său Gheorghe Cantacuzino, în timp ce vel aga Matei Cantacuzino care stăpânea o altă parte din moșie, a lăsat moștenire, după moartea sa (24 decembrie 1688), partea sa de avere din satul Breaza, fiului său Toma.Cei doi Cantacuzino, Gheorghe și Toma și-au ridicat conace la Breaza: primul în Breaza de Sus, iar cel de-al doilea în Breaza de Jos (cartierul Podu-Vadului). În anul 1711, cei doi Cantacuzino, Gheorghe și Toma, au fost deposedați de moșii pe motivul că au trădat interesele țării în condițiile războiului ruso-turc, parte componentă a „Problemei orientale”, la începutul secolului al XVIII-lea.Pe la 1717, noul domn al Țării Românești, fanariotul Nicolae Mavrocordat a dăruit moșia Breaza, vel logofătului Iordache Crețulescu.În tumultul evenimentelor din secolul al XVIII-lea, au apărut modificări în stăpânirea moșiei Breaza. Astfel, la 28 ianuarie 1747, Constantin Filipescu, fost vistiernic, a vândut Mănăstirii Mărgineni, partea lui de moșie pe care o stăpânea la Breaza. Ulterior prin Diata Maricăi Filipescu din 1 octombrie 1754, boierii Filipești ies definitiv din rândul stăpânilor moșiei Breaza.La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în 1798, domnul Țării Românești, Constantin Hangerliu (1797-1799), a cumpărat moșia Breaza anulând cu brutalitate drepturile localnicilor.După anul 1799, moșia Breaza (care cuprindea și satele Ocina, Fricoasa și Talea), a fost stăpânită pe rând de serdarul Nicolae Salgiu, de fiul său Constantin Salgiu, de vel vistierul Scarlat Grigore Ghica.Fiind scoasă la mezat pentru neplata datoriilor, în 1836, moșia Breaza a fost vândută cu 18.000 taleri vel vistierului Scarlat Grigore Ghica, stăpânită ulterior de Zoe Bibescu Brâncoveanu. La moartea acesteia în 1892, moșia Breaza a fost moștenită de fiica sa Eliza (căsătorită cu Ion Filipescu) și Grigore Basarab – Brâncoveanu (rămas în conștiința brezenilor cu numele de „Prințul Brâncoveanu”). Acesta din urmă a schimbat chipul și înfățișarea palatului care se află astăzi în vecinătatea Primăriei Breaza, adaptându-l la arhitectura timpului său. Pe aici aveau să treacă din când în când apropiatele lui rude, Ana Brâncoveanu și Martha Bibescu, personalități de talie europeană, care au slujit cu cinste arta, diplomația și literatura română.La cumpăna secolelor XIX-XX, vremurile s-au schimbat. Războiul pentru întregirea neamului a însemnat și pentru brezeni suferință și durere. Anii de după 1918 nu mai semănau, parcă, cu cei dinainte.Încă din timpul operațiunilor militare desfășurate în vara anului 1917, regele Ferdinand I (1914-1927), promitea soldaților de pe front o reformă agrară prin care să-i împroprietărească cu pământ. Reforma s-a înfăptuit în anul 1921, schimbând realitățile economico-sociale de la nivelul comunității. Așa ne explicăm de ce marii proprietari de moșii au dispărut din peisajul locurilor.Prima jumătate a secolului al XX-lea, reprezintă o perioadă de înflorire a vieții culturale, în jurul Caselor Naționale „România Mare”, înființate de generalul Ion Manolescu, în 1920. Tot el înființează primele școli de meserii, pentru fete și băieți, primul atelier de industrie meșteșugărească și sistematizează strada devenită Bulevardul Eroilor.După anul 1935, generalul Ion Manolescu contribuie împreună cu „Societatea Cultul Eroilor”, la ridicarea monumentelor eroilor de pe Dealul Gurga și din cartierele localității (Breaza de Jos, Breaza Centru, Breaza de Sus)După al doilea război mondial, principalele evenimente din viața localității (devenită oraș în 1956) au fost: -înființarea Cooperativei meșteșugărești „Arta Casnică” (1948); –mutarea Liceului Militar, de la Predeal la Breaza (1949); –înființarea Școlii Medii Mixte (Liceul Aurel Vlaicu), în 1950; – înființarea Școlii de meserii UCECOM (1960); –înființarea Fabricii Mecanice de Precizie (Hidrojet S.A.), în 1974.Profesor mentor, Vasile Focșeneanu

  • Orașul Breaza este așezat la intersecția paralelei 450 12 latitudine nordică și a meridianului 25038’ longitudine estică, în NV-ul județului Prahova, la 45 Km de reședință, municipiul Ploiești, pe străvechiul drum de legătură dintre Transilvania și București, situat pe valea Prahovei, și folosit de DN1(E 60) și magistrala feroviară ce leagă Bucureștiul cu vestul țării. Orașul este situat la 100 Km de București, 75 Km de aeroportul internațional Otopeni și 70 Km de Brașov.Breaza are o suprafață de 50,16 Km2, teritoriul său făcând parte din spațiul Subcarpaților de Curbură, fiind mărginit la nord de bazinetul depresionar al Comarnicului, iar la sud de Depresiunea Câmpina.În cadrul acestei văi renumite a Prahovei, localitatea prezintă unele particularități ce-i imprimă trăsături distincte și o anume personalitate geografică.Elementul dominant al peisajului subcarpatic este dat de relieful alcătuit din dealuri și văi, cu direcția NNV-SSE. Înălțimile scad treptat de la 800-1000m, în nord, la contactul cu muntele, la 400-450 m, în sud. Dealurile ce domină zona centrală a așezării sunt Gurga (Micul Caraiman-743 m), la vest, cu Monumentul Eroilor, și Sinoiu(numit și Străjiștea -742m), la est, aparținând comunei Cornu. Trei forme de relief sunt specifice peisajului subcarpatic brezean: văile, terasele și versanții. Cele trei forme sunt etajate, altitudinile cele mai mici fiind pe fundul văii Prahovei (425 m, la ieșirea din Breaza) și cele mai mari pe interfluvii. Terasa cea mai larg dezvoltată, numită terasa Câmpina, are la Breaza o altitudine relativă, deasupra văii, de circa 65 m, ea ocupând cea mai mare parte a vetrei așezării, ce include cartierele Capu-Câmpului, Breaza de Sus, Breaza de Jos, Podu-Vadului, Podu Corbului. Cartierele Nistorești și Frăsinet sunt așezate pe versanti, în timp ce cartierele Gura-Beliei și Valea Târsei sunt pe forme foarte variate de relief. Podul teraselor este favorabil locuințelor, căilor de transport, culturilor agricole, în timp ce fruntea teraselor afectată, parțial, de alunecări de teren, nu este propice acestora.Clima se înscrie în caracteristicile zonei temperat continentale, de deal, cu temperatură medie anuală de 8-9 C și precipitații de aproximativ 775 mm/an. Vânturile dominante bat dinspre NV, fiind favorizate și de orientarea văii Prahovei, dar 1/3 din an este calm, mai ales în perioada august-octombrie. Alte atuuri climatice sunt: durata mare de strălucire a Soarelui (circa 1880 ore), numărul mare al zilelor cu cer senin (130/an), aerul bogat în ioni negativi și ozon. Aici sunt caracteristice trăsăturile bioclimei sedativ-indiferentă (de cruțare), ce solicită foarte puțin sistemul nervos central și sistemul nervos vegetativ, precum și glandele cu secreție internă. Ca urmare stresul global anual are valori mici. Iată de ce Breaza este comparată cu vestita stațiune elvețiană Davos și este căutată pentru calitatea aerului.Apele sunt reprezentate de ape curgătoare (râul Prahova, pârâul Belia și o mulțime de văi cu scurgere temporară: valea Corbului, valea Bradului, valea Fiarelor, valea lui Marinică, valea lui Butură, pe stânga Prahovei, și valea Câmpului, Cacova, Sunătoarea, pe dreapta Prahovei), lacuri artificiale mici, de baraj hidroenergetic, pe râul Prahova, precum și de ape subterane. Prahova străbate localitatea de-a lungul a 11 Km și are un debit mediu de 7 m3/sec. Ca urmare a lucrărilor de valorificare a apei în microhidrocentrale, scurgerea este mult modificată. Breaza este în general săracă în izvoare, dar merită menționate izvorul sulfuros Cacova și izvorul Sunătoarea, care alimentează cu apă potabilă cartierele din sudul orașului.Biocenozele și solurile reflectă evoluția în timp a acestui spațiu subcarpatic, evoluție asupra căreia presiunea umană și-a pus amprenta, mai ales în ultimele două secole, prin defrișări și pășunat excesiv. Până la 600-700 m altitudine aceste păduri sunt alcătuite din gorun, iar mai sus de aceste altitudini, de fag, excesiv sau în amestec cu conifere. Presiunea umană a dus la modificări în structura arboretului, cât și în compoziția floristică. Cele mai răspândite soluri sunt din clasa cambisoluri (brune și brune acide) și din clasa argiluvisoluri (brun- roșcate și brun-roșcate podzolite).Populația orașului la recensământul din 2002 era de 18.199 locuitori, iar la cel din 2011, de 15.926 locuitori. Rezultă o densitate de 320 loc/Km2.Din punct de vedere economic este o localitate cu funcții mixte (industrială, agricolă și de servicii). Funcția industrială este dată de Uzina mecanică fină Hidrojet S.A., Fabrica de confecții Bianco Spino, profilată pe export, și mica întreprindere de mobilier urban Lavitex. Principala unitate agricolă este ferma pomicolă Borungoci. Resursele naturale oferă condiții bune de dezvoltare pentru turism, sănătate, învățământ.Mihail Iulian Soiu

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  • •    
  •  
  •